joi, 10 noiembrie 2011

Şi cercul se închide...



Cuplul de comici vestiţi ai politicii, cunoscut sub numele de scenă Merkozy, a decis că o Europă cu două viteze şi o zonă euro mai mică, mai vioaie şi mai "integrată" e fix soluţia ieşirii din criză. Ceea ce constituie fix o imbecilitate, de fapt, e reţeta unui tragic eşec, care va avea efecte infinit mai distrugătoare decât actuala criză. Că acum Germania o dă la întors este doar praf în ochii lumii. Probabil că reacţia celor din UE a fost atât de furioasă, vezi şi declaraţia lui Barroso, încât Merkel a preferat să facă ciocul mic. Deocamdată...

Întrebarea este: pe Grivei, cetăţeanul european, în subsidiar francez şi german, îl întreabă cineva de sănătate, dacă el e de acord cu astfel de schimbări? Dacă el câştigă ceva de pe urma schimbării? Şi ar mai fi o întrebare: Merkozy reprezintă interesele celor care i-au ales, respectiv interesele naţiunilor lor, sau doar nişte interese private? Pentru că nimeni nu poate contrazice faptul că ceea ce este bine pentru bănci nu este bine şi pentru cetăţeni. Şi e doar un exemplu.

Nu mă aştept să ne întrebe şi pe noi, românii, ce vrem şi ce aşteptăm de la UE. Democraţia este doar pe hârtie în ţara asta de căcat. Dovada? Iubitul Conducător şi Mare Machitor a fost azi la Berlin, unde a discutat cu madam Merkel. Ce a discutat, că din declaraţia de presă n-am înţeles nimic: a fost doar un şir de platitudini, obişnuita limbă de lemn.  Ce înseamnă: "Romania sustine fara rezerve un proces de integrare accelerat ca solutie de a ne afla la pupitrul de comanda al procesului de globalizare"? Trec peste faptul că este o idee "şterpelită" de la Ion Iliescu: fostul preşedinte spunea, încă din 2003, că globalizarea suferă o mutaţie, că actorii nu vor mai fi statele naţionale, ci mari blocuri politice şi economice, gen UE, că modelul social european este cel care poate face diferenţa, că e nevoie de un grad mai mare de integrare europeană. Mi-e lene să caut acum în arhiva Preşedinţiei, dar e vorba despre discursul de la Universitatea George Washington. Păi Merkel tocmai la dez-integrare se gândeşte! Vrea un club al bogaţilor, iar rupţii în cur, treaba lor! Să se descurce!

Cine i-a dat mandat să spună ce a spus? Faprtul că are atribuţii de politică externă nu înseamnă că este singurul responsabil de politica externă românească. În principiu, politica externă trebuie aprobată de Parlament. Nu am auzit de dezbateri de politică externă în Parlament, de aprobarea unei strategii în domeniu, etc.

Nu înţeleg de ce o face pe samsarul de bunuri publice, pe care le scoate la vânzare în Germania. Are un mandat şi pentru asta? A aprobat cineva strategia de privatizare a acestor active strategice, mai ales din domeniile energiei şi al transportului feroviar. 


Mai periculoasă decât criza economiei este criza democraţiei. Între ceauşescu şi "liderii europeni" încep să se şteargă unor, uşor, toate deosebirile. În fond, totalitarismul este expresia convingerii că cineva este deţinătorul absolut al "adevărului", şi toată lumea trebuie să i se supună. Deocamdată Merkozy, sau cei care sunt în spatele lor şi trag sforile, au reuşit să schimbe paşnic doi lideri care le-au pus în pericol aranjamentele lor oculte, pe Berlusconi şi pe Papandreu. Dar va veni şi vremea când schimbarea "incomozilor" se va face prin forţă. Modelul există: invazia Cehoslovaciei, în 1968. Poate nu vom asista la ceva atât de drastic, dar esenţa nedemocratică a schimbării va fi aceeaşi. Şi cercul se închide...Libertatea n-a fost decât un scurt intermezzo între două episoade totalitare?  

Niciun comentariu: