Avem nevoie de comunicare!

Cum era butada aia: "O răceală netratată durează şapte zile, una tratată, o săptămână"?  Ei bine, se verifică! Cam pe sâmbătă ar trebui să scap şi eu de răceală! Până atunci trag nu doar de pe urma ei, ci şi de pe urma idioţilor care au demontat vechile ferestre, şi au montat termopanele în locul lor, ca şi de pe urma deştepţilor care s-au apucat să înlocuiască în subsol conductele de termoficare. Jumătate de apartament a devenit o peşteră!

Ieri după amiază(că fac şi ei un ban în plus!) trei meseriaşi s-au chinuit să astupe golurile în zid făcute cu ranga de ăia de la firma de termopane. Aşa că până aseară la zece am avut distracţie. Care se reia după-amiază, şi o să se repete şi mâine. Oricum, începe să arate a casă cât de cât civilizată: până ieri era un fel de Beirut în anii '80 într-un apartament.  

După principiul "de ce simplu, când se poate complicat?" la scara vecină au luat schelele şi nu au pus încă la loc aparatele de aer condiţionat. O să fie o plăcere pentru toată lumea, acum, iarna, să facă pe maimuţa, pe marginea pervazului,  pentru a remonta schimbătoarele de căldură, pentru că nişte unii n-au ştiut să comunice între ei.

Ştiţi ce? Experienţa asta cu anveloparea termică(sic!) mi-a dovedit, o dată în plus, că noi, românii, nu ştim să cooperăm, pentru că nu ştim să comunicăm. Fiecare are scuza la îndemână: "asta e treaba altuia! Eu îmi fac treaba mea, să şi-o facă şi ceilalţi!" Bine, frate! Dar nu-ţi trece prin minte că şi ăla are treaba lui, că nu e lângă tine, să vadă unde ai ajuns tu cu treaba ta, să ştie când să şi-o facă şi el pe a lui? E greu să-i dai un telefon, să-i spui că te pregăteşti să iei schelele? Montarea nu ia, pe schele, mai mult de un sfert de oră. Doar cuplezi o ţeavă, un circuit electric şi strângi patru şuruburi. Ce-o fi atât de dificil?

Chestia asta cu lipsa comunicării este specifică României, în orice domeniu vreţi voi. Şi să vrei, cu rare excepţii, greu găseşti în celălalt un receptor, un om care înţelege ce-i spui, te ascultă şi-ţi răspunde. În rest vorbele se lovesc ca de un zid şi ricoşează din interlocutor: pare că înţelege, dar, de fapt, el nici măcar nu a auzit ce-i spui. Când asta se petrece la vârful ierarhiei statului, rezultatul este proasta guvernare. Nu trebuie să vă mai spun eu ce şi cum. 

Pentru a schimba ceva în ţara asta, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să învăţăm să comunicăm. N-o facem, suportăm costurile lipsei de comunicare...