joi, 3 noiembrie 2011

Crudul adevăr



Uneori, dacă eşti atent, în mocirla publicistică din "Adevărul" mai găseşti câte o perlă, semn că Cartianu(ştiu, dar e cu intenţie!) fie e beat-pulă, fie e pe undeva pe unde se poate recomanda Gregoire Ecrivain, iar Păturiciu plecat cu pluta. O astfel de perlă, în sensul de analiză lucidă şi fără obişnuitele clişee ale economistului de şcoală nouă, neapărat austriacă şi friedmanian-cretină, este cea a prof. dr. Petre Prisecaru, care activează în  cadrul Departamentului de Integrare Europeană al Institutului pentru Economie Mondială al Academiei Române.  El are curajul să scrie despre subminarea economică a României, şi despre praful de pe tobă cu care ne alegem după două decenii de măreţe împliniri capitaliste.

"În urma primul val al crizei rămâne cea mai mare datorie publică din istoria ţării şi o clasă de mijloc vlăguită financiar sau aproape distrusă, având statutul de ostatică a unor bănci cu capital străin. Activele strategice sunt în cvasi-totalitate sub administrarea eficientă a unor multinaţionale occidentale, iar rentele extrase de acestea se duc în fiecare an, în mod invariabil, sub formă de dividende sau de preţuri de transfer, către ţări mult mai prietenoase cu propriii cetăţeni. Mai grav, datorită faptului că mulți agenți economici și o parte importantă a populaţiei active a ţării s-au îndatorat excesiv în valută străină, ultima pentru a cumpăra active imobiliare și bunuri de folosință ȋndelungată, statul român a contractat un credit uriaş care a avut drept consecință un curs de schimb stabil, convenabil în același timp și pentru exitul profiturilor masive realizate de capitalul străin în anii 2007 şi 2008. Companiile străine au realizat în România marje de profit de câteva ori mai mari decât în statele de origine sub pretextul că și riscurile sunt pe măsură, dar la primele semne de criză au refuzat, în general, asumarea de riscuri prin reinvestirea profiturilor și au trimis acasă sume uriașe de bani, decapitalizând economia românească. Statul român nu a făcut decât să se asigure, cu un preț uriaș pentru populație, că aceste corporații au suficientă valută la dispoziție pentru a-și putea repatria profiturile. Situația este similară și la anemica bursă de valori din București, unde la primele semne de panică externă investitorii străini dau semne de dezertare rapidă și de părăsire a scenei...

În condiţiile unei politici monetare relativ conservatoare a Băncii Naţionale, cauzele fenomenului inflaționist trebuie căutate în structurile oligopoliste ale piețelor și în statutul de colonie economică al țării noastre. Creşterea preţurilor materiilor prime, care se regăseşte în costurile companiilor, nu este doar transferată instantaneu consumatorilor români, dar este folosită şi ca pretext pentru creşteri concertate de preţuri la produsele şi serviciile cu elasticitate scăzută a cererii. Situaţia este cum nu se poate mai rea: profiturile sunt exportate, pierderile sunt distribuite societăţii. Astfel, cei care profită din plin în perioadele de boom economic, nu contribuie cu nimic la ameliorarea efectelor depresiunii... Comportamentul acestor agenţi economici duce la agravarea situaţiei, transferul total de costuri sărăcind efectiv populaţia în ansamblu, dar afectând şi mai grav bugetarii care plătesc pe două căi: prin deprecierea valorii reale a veniturilor, dar şi prin tăieri nominale de salarii. Românii se aleg cu datoriile, dar fără active şi venituri pentru a le plăti, iar ordinea socială începe să semene cu sclavagismul. O concluzie importantă care se desprinde este că globalizarea generează bunăstare economică la periferie doar în prezența unui leadership local responsabil și cu viziune. Nicio ţară din lume, care nu este o colonie, are un sistem democratic funcţional şi vrea să rămână întreagă, nu poate să-şi permită să arate aşa cum arată România acum!

În acest context, rolul statului „social” nu trebuie să fie neapărat acela de a redistribui beneficiile în perioade de boom, cât, mai ales, acela de a proteja populaţia şi, implicit, stabilitatea socială, în astfel de perioade dramatice. Putem să ne gândim că, după dezindustrializarea masivă din anii ’’90, distrugerea statului social apare pe undeva ca o consecință firească, mai ales ȋn contextul instituirii obsesiei deficitului bugetar excesiv, atât sub tutela UE, cât și a FMI.

România pare a intra pe drumul abandonării cursului democratic care conduce la prosperitate, organizarea economică actuală fiind, deocamdată, mult prea profitabilă pentru entităţile străine, dar și pentru cleptocrația locală, pentru a fi sacrificată.

Din păcate, reforma politică și administrativă este doar o scuză penibilă pentru menţinerea unui sistem economic viciat, în timp ce, în urma creşterii economice din deceniul trecut, nu am mai rămas nici măcar cu speranţa. Instituțiile statului de drept sunt o condiție necesară, dar nu și suficientă, pentru funcționarea economiei. Capitalismul adevărat s-a construit peste tot în lume prin reinvestirea profiturilor, nu prin exportul lor, prin bănci şi active strategice cu capital autohton, prin rate ridicate de economisire ale populaţiei, prin investiţii în inovaţie... dar, mai ales, prin construirea încrederii populaţiei în sistem, aplicând un mecanism echitabil de distribuire a pierderilor şi câştigurilor. Dacă ȋn august criza de ȋncredere a determinat în statele capitaliste prăbușirea burselor, ȋn România ea poate submina chiar fundamentele democrației...Se pare că România a reuşit trista performanţă de a breveta o metodă de compromitere a capitalismului printr-un eşec de proporţii: oligarhizarea resurselor şi înrobirea populaţiei. "

Sigur, autorul va fi înfierat cu mânie elitistă, va fi etichetat drept naţionalist-comunist, va fi ignorat. Din păcate, ceea ce scrie el este crudul adevăr. Dar credeţi că băsescu, boc, udrea, vass(că nebuna asta a ajuns să dea ordine Parlamentului, visându-se, mai mult decât Fecioara din Pleşcoi, un băsescu cu fustă) ar înţelege ceva din ceea ce scrie profesorul Prisecaru? Dovada: aseară am asistat la un moment inept, în care boc îi demonstra lui Franks ce bine a învăţat el engleza, recitând banalităţi din manualul de economie pentru tâmpiţi.

Dacă e să facem vreodată procesul distrugerii României, indiferent de epocă, primele aduse în faţa judecăţii trebuie să fie elitele intelectuale. Laşe, lacome, slugarnice, puse pe căpătuială, au servit fără ruşine toţi stăpânii străini ai României, iar dispreţul lor pentru omul de rând nu are echivalent în nicio ţară civilizată. Asta e, lectură plăcută! Dacă vă plac poveştile horror.

5 comentarii:

asybaris spunea...

Instrainarea activelor esentiale este pacatul politicienilor din ultimii 20 de ani. Daca in anii 90 am distrus, dupa 1997 am inceput sa vindem. Mai trist este ca procesul a continuat indiferent de partidul politic aflat la putere (taranistii au vandut Romtelecomul, psd-ul si Nastase au vandut vacile grase). In ultimii ani politica economica a fost facuta de capitalul strain, de bancile si institutiile financiare internationale ale caror prizonieri suntem si pe care, in lipsa de curaj, guvernantii nostri le asculta orbeste uitand ca strainii urmaresc interesele lor si nu interesele Romaniei.
Are cineva curaj sa discute public despre nationalizarea unor active? Vine vreun partid politic din Opozitie sa propuna asa ceva? Nu, pentru ca si-ar taia drumul catre putere, iar puterea in Romania se ia cu binecuvantarea sultanilor financiari. Revolta dvs vizavi de Basescu&Boc e doar conjuncturala, veti vedea ca va fi acelasi lucru si sub guvernarea PSD. Sau credeti ca veti fi reprezentat ca si om de stanga de un partid de stanga? Banuiesc ca nu mai aveti de mult sperante din astea.

Arogantu' spunea...

@asybaris: Sa nu uitam ca Guvernul Tariceanu a refuzat prelungirea acordului stand-by cu FMI. Ehei, ce vremuri ... Astazi nu se pune problema denuntarii acordului, dupa ce ai imprumutat o caruta de bani.
Cit despre nationalizare - e mai complicat. Ar fi de mentionat exact argumentul utilizat - 'psd-ul si Nastase au vindut vacile grase'. In aceste conditii - pare de neinteles de ce amintitele institutii internationale n-au depus eforturi pentru pastrarea lui Nastase la cirma tarii in 2004.
In alta ordine de idei - depinde si de ce active vorbim. Una este sa te bati pentru nationalizarea PETROM si cu totul altceva este sa preiei o banca. Pentru prima - risti sa fii pus, intr-adevar, la zidul finantelor mondiale, in vreme ce pentru a doua - poti primi si un pupic pe frunte ! :D

Anonim spunea...

@Dle Gheorghe

Nu e vorba de "infierarea autorului". Este opinia dansului si trebuie luata ca atare. Binenteles ca o seama de factori sunt reali dar nu toata argumentatia "tine logic".

Analiza este departe de a fi "lucida" si mai ales "fara clisee". Cand se aduce in discutie numele lui Joseph Schumpeter ca mare economist nerecunoscut ca atare decat de sine insusi si care dupa ce a dat faliment odata cu banca la care lucra si-a schimbat "perceptia" vizand capitalismul si ajutat de scrierile lui marx asta reprezinta un cliseu. E drept poate ca acest cliseu nu mai e "la moda" sau redevine "la moda" in viitor.

Peste tot in lume nu numai in Romania globalismul a adus dupa sine "motivatia" profitului cu macar 2 cifre in procentaj. Multinationalele alea nu sunt cu nimic mai prietenoase cu "proprii cetateni". Cand au investit unde era mai ieftin si unde profitul putea sa iasa mai usor si mai mare au pus "capac" exact "propriilor cetateni".
Azi din cauza "costului riscului" prefera sa se intoarca nu numai precum "capital" in tara de origine ci si ca dezvoltare. E un calcul la fel de argumentat ca si plecarea spre "tarile calde".

Statul fie el si roman nu poate sa "confiste dividentele". Poate cel mult sa aibe o politica motivanta de "reinvestire" a profitului. Ceea ce nu a avut dar asta nu inseamna ca statul roman ar fi "capitalist".

Enorma tampenie pt creditarea exploziva din Romania a facut-o BNR. Este politica bancii centrale sa nu permita creditarea in devize care nu se regasesc in veniturile populatiei. Creditarea excesiva in franci belgieni, dolari, euro, lire sterline, etc.

Shadow spunea...

@Dle Gheorghe imi cer scuze dar la postul de mai sus nu am avut optiunea de Nume. Daca puteti dvs schimba daca nu comentariul Anonim imi apartine

Multumesc
Shadow

Fluieratorul spunea...

Respectivul spune cu subiect si predicat ce spun si eu, mai in parte, si recently mai pe de-a intregul, mai putin "articulat" ce-i drept, ca profan ce ma aflu, de vreo, sa zic, 15 ani incoace. Lucru pentru care sint permanent injurat, si in jur am un gol, perpetuu.

Ce e de adaugat? Trist si adevarat, un singur lucru: oamenii spalati pe creier cred ca asa e bine, ca asta era lucrul care trebuia facut pentru "ruperea cu trecutul" si ca sintem acum in plin "progres". Este infiorator citi cred ca n-aveam si n-avem de ales, ca ne conduc cei mai buni si luminati oameni si ca mergem spre cea mai buna stare dintre bunastari. Oameni cu facultate, umblati prin lume. De fapt, asta ma ingrijoreaza mai mult decit adevarul care s-a scris in "Adevarul", ideea ca in nadejdea acestor oameni, mai tineri bine decit mine, rahatul prezent se va perpetua in viitor. Doar daca nu ne salveaza vreun gong, nu stiu, un cutremur, un tsunami, un razboi, ceva care sa ne scuture si sa ne puna cu fata la cruda realitate. Eu nu inteleg cu ce mama dracului de praf s-a drogat neamul romanesc...

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...