Vreţi să ştiţi cum este România? Legea Asistenţei Sociale, după ce a fost aprobată tacit în Senat(bravo, nea Geoană!), a primit doar o oră! pentru dezbatere în plenul Camerei Deputaţilor. Soarta a milioane de români nu a meritat măcar tot atâta atenţie cât cea a câinilor vagabonzi, care a născut dezbateri aprinse, "societatea civilă"(s-o bagi în pizda mă-sii!) s-a inflamat, a făcut demonstraţii, scandal, tot tacâmul. Dacă moare un om din cauza sărăciei, asta e, a avut ghinion. E, dacă e vorba despre un câine, se schimbă lucrurile: ne dăm umani, europeni, alea, alea.
Ce nu înţeleg eu e schizofrenia Comisiei Europene şi a Băncii Mondiale. Onor Guvernul nostru de căcat motivează schimbarea politicilor sociale prin acordurile cu FMI, BM şi CE, care sunt co-părtaşe la acordul de împrumut ce impune aceste schimbări. În acelaşi timp şi CE, şi BM pledează pentru alinierea României la practica europeană, unde costurile fiscale ale protecţiei sociale ating 5% din PIB. Asta nu le împiedică să forţeze, în practică, reducerea lor efectivă sub 2% din PIB. Ori îşi bat joc de noi, ori sunt ipocrite, şi se folosesc de România pentru tot felul de experimente sociale, românii fiind cobaii perfecţi, pentru că nu protestează.
În chip de concluzie un citat din interviul acordat celor de la "CriticAtac" de Elena Dumitru, fost Ministru al Muncii în guvernul Adrian Năstase: "Este stupid să credem că problema datoriilor publice, devenită acută doar după ce guvernele au decis să preia problema creată prin 2007-2008 chiar de bănci, s-ar datora programelor de natură socială. Deficitele bugetelor publice s-au născut din continua reducere a cotelor de impozitare a companiilor şi marilor venituri, din îngăduinţa cu care au fost tratate comportamentele evazioniste ale marilor companii. În fond, programele de protecţie socială doar au compensat parţial pierderile salariale în ultimele trei decenii.
Să ne amintim că în 1980, remunerarea muncii reprezenta cam 70% din PIB la nivel european. Astăzi, abia dacă mai trece de 50% din PIB. Nu ar strica să observăm şi că unul dintre marii specialişti ai lumii în problema inegalităţii sociale, profesorul A. Atkinson, a documentat împrejurările în care s-au întâmplat crizele bancare în ultimul secol în economiile relevante. Este teribil să vedem că în perioada 1910-1945, în condiţiile unor inegalităţi sociale evidente, au avut loc aproape 50 de crize bancare în lumea dezvoltată. La vremea respectivă, cei mai bogaţi 1% din cetăţenii acelor state mai dezvoltate câştigau mai mult de 14% din veniturile totale create în economie, iar schemele de securitate socială erau foarte modeste. În perioada 1945-1980, când s-a consolidat statul social, au existat doar 3 crize bancare limitate, dar cei mai bogaţi 1% câştigau doar 7% din veniturile create în economie.
Între 1980 şi 2010, pe fondul unui neoliberalism economic dezlanţuit şi în condiţiile unui asalt constant la adresa drepturilor lucrătorilor şi a statului social, numărul crizelor bancare a crescut iar aproape de 40. Astăzi, cei mai bogaţi 1% câştigă peste 18% din totalul veniturilor, mai mult chiar decât în perioada anterioară primului război mondial. Este de domeniul evidenţei acum că sistemele mature de asigurări sociale şi sistemele fiscale progresive acţionează ca stabilizatori automaţi în economie. Statul social a acţionat ca un adevarat sistem imunitar împotriva virusului crizelor bancare.
Dificultatea cea mai mare în acest moment este „domesticirea” capitalurilor vagaboande şi readucerea lor în serviciul economiei reale. Capitalismul financiarizat şi dereglementat poartă în acest moment un război de putere cu statele reprezentate de guverne. Noi nu am observat la vreme că, după ce au câştigat războiul cu „planul” atotputernic în economiile centralizate şi planificate (cu naivitate, am considerat că trăiam victoria democraţiei în faţa totalitarismului!), capitalismul financiarizat s-a năpustit asupra „reglementării”, ca staţie intermediară în drumul său către marele „inamic”: statele.
Care vor fi consecinţele asaltului împotriva statului social? Statele vor fi obligate până la urmă să admită că nu schemele de protecţie socială sunt vizate, ci chiar statele. Vor fi obligate să construiască şi consolideze structuri suprastatale capabile să impună reguli, precum şi reglementări care să readucă capitalismul la adevărul economic şi social. Din păcate, ca întotdeauna, peştele împuţit la capul financiar se curăţă tot de la coada socială. Democraţia este acum în dificultate şi decepţionează pe mulţi, însă tot mecanismele democratice vor degaja soluţiile corecte în timp. Cu o condiţie: să nu cedăm tentaţiei abandonării politicii în favoarea aşa numitei soluţii „tehnocrate”. Ar fi o cale care ar adânci criza şi ar face incontrolabilă evoluţia societăţilor.
Dacă democraţia reprezentativă se află în dificultate, contaminată de proximitatea prelungită a marilor arginţi, trebuie să pregătim instrumentele democraţiei directe, participative. Unii politicieni nu rezistă tentaţiei de a sustrage deciziei populare chestiunile economice şi fiscale. Cum ar veni, poporul este competent să decidă cu privire la viaţa şi opera viermilor de mătase, dar este complet incompetent să decidă cu privire la bani. Mai precis, cu privire la banii proprii. Ei, asta nu prea va merge, chiar dacă este un obiectiv preferat al pieţelor şi al actorilor politici preferaţi de aceastea."
Asta e România: o ţară care şi-a pierdut raţiunea de a exista. Şi care funcţionează după principii, dacă despre principii e vorba, din alte vremuri...
4 comentarii:
D-le Liberal de Stinga, constat in fiecare zi ca mersul lucrurilor in istorie nu este obligatoriu sa fie "inainte", spre "mai bine", asa cum am crezut eu ca tinar naiv si inginer pe vremuri, kum ka fiecare om si societatea per ansamblul ei s-ar stradui sa faca ce poate mai bine si sa progreseze... Pe naiba! Fiecare om se agita sa se descurce, fara nici o strabatere (decit in caz cu totul exceptional) pentru "the greater good", si uneori chiar impotriva bunului mers al lucrurilor, iar societatea sau comunitatea (o numim asa ca sa nu-i spunem masa sau gloata) couldn't care less... Cit despre conducatori, aia se lupa sa ajunga sus ca sa le fie lor mai bine. In orice orinduire. De cele mai multe ori nu sint constienti ca alti oameni in societate au alte probleme, si daca sint, invoca ideologia ca sa nu le pese.
Se spune ca daca nu invatam din lectiile istoriei, le repetam. Mie mi se pare ca in paralel cu un oarecare progres tehnologic (care se vede ca a fost prea rapid pentru capacitatea de intelegere a omenirii care l-a produs), se repeta din plin lectiile istoriei de vreun secol incoace, si ca aceia care genereaza mereu aceasta batere a pasului pe loc o fac in ciuda oricarei logici, pentru ca pot s-o faca si pentru ca asa vrea muschii lor.
Oricine vrea sa vada vede in zilele noastre cum se deconteaza cheltuielile celor puternici pe seama celor marginali, si cum schizofrenia financiar-politica de la "centru" se impune celor marginali din propria societate si cocietatilor marginale pe post de teorie economica progresista si recomandata de experti...
In concluzie, eu, ca un membru relativ marginal al unei societati umane (numai cu numele) dintr-o tara marginala cum este Romania trebuie, conform recomandarilor, sa ma prostituez, sa string cureaua si sa si spun ca-mi place si ca traiesc in cea mai buna dintre lumi, si daca se poate s-o si propovaduiesc cu convingere ca pe un adevar absolut. Altfel miine poate nu-mi mai aterizeaza mincarea in blid... Daca o tinem tot asa, in curind nici gindurile nu vor mai fi libere.
Si da, democratie si egalitate exista, dar nu pentru catzei, ca acestia nu stiu sa discearna in problemele legate de banii proprii... De-aia vine de la centru ala care le spune ce trebuia sa faca, pentru ca el stie mai bine. Asa spun toti aia de la centru, semnat si stampilat, cu rating triple-A. Cine sint eu, cutarica de dupa colt din dreapta, sa comentez ce spune centrul? Da' ce, am eu dreptul sa gindesc cu capul meu!?
Foarte bun articolul. Da, capitalistii globalizati vad in state un impediment, sau un obiect de manipulare pentru un profit cit mai mare. In viziunea neoliberala, statele nu doar trebuie sa fie cit mai mici, dar, daca nu pot dispare, atunci ele trebuie sa joace asa cum le cinta ei. Au nevoie guvernele de imprumut imediat? Rata dobinzilor e in mina lor, conditiile de imprumut tot ale lor. Si cum ghiortzaie de foame vreun buget al unui stat amarit, sunt gata sa-l sfasaie.
De fapt viziunea neoliberala poate fi asociata unui primitivism animalic: daca poti, maninca-l, dar jupoaie-l mai intai. Cel puternic subjuga pe cel slab.
Cred ca mai toti vrem o justitie corecta, dar si o justitie sociala.
In Anglia guvernul conservator al lui Cameron face "reforma" serviciilor sociale. Unde sunt bani de taiat? Pai se va taia evident, de la saraci, si vor fi afectati in special familiile si copiii. Ca de bogati nu e voie sa te atingi, asa spune dogma dreptei. Astia bogati toti au cistigat bani muncind din greu, iar hotii de saraci trebuiesc pedepsiti.
Totusi, diferenta e ca in Anglia 18 biserici, inclusiv un Bishop au semnat scrisori de protest, criticind public asa zisa "reforma", care e mai degraba un act impotriva propriilor cetateni britanici.
In Romania, s-a auzit ceva de la Mitrolpolie referitor la "reforma" sociala a lui Basescu? Eu nu am citit nimic, nici o declaratie, nici o miscare de protest a popilor ortodoxi, sau a altor culte. Pai cu asa un popor docil, si cu institutii atit de indiferente, cum sa nu ne indreptam spre dictatura?
http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-15808922
Mă bucur să văd că pe acest blog se demonstrează repetat că ceea ce se întâmplă în lume şi în ţară nu e un accident ci consecinţa unui plan sistematic de distrugere a puterii economice şi implicit sociale şi politice a "omului de rând", a omului normal, cauzate doar de boala de putere animalică, primitivă şi feroce(nu e foame de bani, ei FAC banii, noi îi cerşim de la ei).
Trimiteți un comentariu