Cică ieri şi azi la Cannes a avut loc summitul G 20. Nu cred că e cazul să vă spun ce şi cum despre G 20. Dar am serioase îndoieli că i-a păsat cuiva de de el, şi mă refer la omul obişnuit. Pe care astfel de cretinisme nu-l mai interesează. Pentru simplul motiv că, în afară de a demonstra impotenţa celor mai "puternici" oameni din lume, G 20, ca şi G 7, ca şi alte alte organisme de genul ăsta, nu au rezolvat nimic. De la Reagan încoace, puterea a suferit un transfer dinspre politic spre "pieţe", adică spre un grup de indivizi care a decis că statele şui politicienii dăunează grav intereselor lui de afaceri. Au găsit un decervelat, pe Reagan, şi o dementă frustrată şi dornică de parvenire, pe Doamna de Fier, care au pus în aplicare planurile lor, după care, începutul fiind făcut, au avansat în efortul lor de a scăpa de orice constrângeri.
Rezultatele au întrecut aşteptările. Azi nu mai există niciun stat şi niciun mecanism de reglementare capabile să se opună intereselor "pieţelor". În ăştia 30 de ani de împliniri măreţe au câştigat sume incredibile, de ordinul zecilor de mii de miliarde de dolari şi de euro. Prăbuşirea comunismului le-a deschis noi pieţe. Şi au crezut că sărbătoarea va dura la nesfârşit. Cu atât mai mult cu cât criza asta le-a adus foarte mulţi bani, din bani publici, sub pretextul că, indispensabili fiind existenţei capitalismului, sunt prea mari pentru a falimenta.
Doar că "pieţele" şi-au săpat singure groapa. Statele alea prea slabe pentru a li se opune, pe care le-au şubrezit cu metodă, se dovedesc acum prea slabe şi pentru a le scoate din rahatul în care au continuat să se bălăcărească şi după 2007. Practic la Cannes nu s-a decis nimic, dincolo de limba de lemn a unor comunicate evazive. Nu pentru că cei 20 nu au putut ajunge la un consens. Au ajuns la un consens: că nu au nici cum, nici cu ce interveni, pentru a pune capăt crizei şi pentru a relansa creşterea economică. Scuza cu "criza greacă ne-a schimbat agenda" e o tâmpenie. Grecia înseamnă nimic, ţinând cont că acolo erau prezente SUA, China, Rusia, UE, adică Franţa, Germania, Marea Britanie.
Aşa că toţi suntem pe cont propriu: şi statele, şi pieţele, şi cetăţenii. Ideea de bază e "scapă cine poate!" Va fi războiul tuturor cu toţi. Ce se va naşte pe ruinele acestei lumi, doar dracu poate şti...
6 comentarii:
Am selectat din Der Spiegel câteva fotografii care vorbesc singure ...
Te uiţi şi te sperii!
Urmaresc de citeva zile rasunetul in mass media romana a intilnirii la virf a grupului G20. Tacera totalal. Nici pe Criticatac nimic. La tv-uri, evident canimic. Presa nu o citesc.
Sinteti primul comentator al evnimentului.
Am mai gasit un comentariu, evident defavorabil pe ATTAC France. Comentariu care spunea, pe scurt, tot ce spuneti si dumneavoastra.
Probabil ca vom trai fericiti in Marea Corporatie Universala. Politicienii corupti si impotenti sunt un argument in plus in favoarea inlocuirii statelor cu urmatoarea forma de organizare social-politica: Compania. Lucru care echivaleaza cu transferul puterii de la cetateni la corporatisti si sfarsitul democratiei.
Reuniunea de la Cannes si modul in care liderii occidentali au redus la tacere pe grec mie imi amintesc de ceva tragic: acordul de la Munchen.
http://ro.wikipedia.org/wiki/Acordul_de_la_M%C3%BCnchen
Si atunci unii au crezut ca evita confruntarea cu agresorul (azi indivizii de la butoanele marilor "piete") daca vor sacrifica Cehoslovacia. Acum mielul este Grecia.
Excelent comentariul, ca multe altele. Concis, dar plin de esenta.
Asa este, corect. Transferul de putere de la stat catre grupuri private de interese (globale) a insemnat renuntarea statului la rolul de redistribuitor al bogatiei unei natiuni, in interesul natiunii. Incepind cu Reagan, redisitribuirea s-a facit de jos in sus, de la 99% spre 1%.
Observam insa cu totii cum cercurile de putere de dreapta din SUA si UK au influentat restul UE, in a se converti ideologic de la stinga la dreapta. Asa ca azi nu mai sunt solutii, statele au fost distruse de niste dementi pusi pe capatuiala, in detrimenutul propriilor natiuni.
Krugman le zice foarte bine in "Oligarchy, American Style":
"The larger answer, however, is that extreme concentration of income is incompatible with real democracy. Can anyone seriously deny that our political system is being warped by the influence of big money, and that the warping is getting worse as the wealth of a few grows ever larger?
Some pundits are still trying to dismiss concerns about rising inequality as somehow foolish. But the truth is that the whole nature of our society is at stake."
http://www.nytimes.com/2011/11/04/opinion/oligarchy-american-style.html?_r=1&ref=global-home
Trimiteți un comentariu