Să gândim cu capul nostru, tovarăşi!
"Economia este departe de a fi o ştiinţă. O ştiinţă în care ortodoxia te face să oscilezi între doi poli este de neconceput. economia are aparenţa unei ştiinţe doar pentru că teoriile sale pot fi exprimate matematic, plecând de la un număr de parametri importanţi ai lumii reale.
Teoria economică a anilor 1920, clasică, făcea abstracţie de şomaj, presupunând că el nu există. la rândul ei, economia keynesiană făcea abstracţie de incompetenţa responsabililor şi de corupţie presupunând că decidenţii politici erau omniscienţi şi bine intenţionaţi. "Noua economie clasică" din zilele noastre face abstracţie de incertitudine presupunând că o putem reduce la un risc măsurabil(şi pe care îl putem acoperi).
Cu excepţia câtorva genii, economiştii fac ipoteze care corespund unei situaţii de moment şi le atribuie acestora valoare de adevăr permanent( iacătă explicaţia eşecului economiei politice aşa-zis marxiste, dar nu numai, n.m.). Sunt sclavi intelectuali în serviciul oamenilor de la putere şi nu observatori lucizi ai unei realităţi schimbătoare. Acest sistem îi face prizonierii ortodoxiei.
Când pentru un motiv sau altul evenimentele răspund teoriilor lor, ortodoxia pe care au adoptat-o cunoaşte ora sa de glorie. Dar când situaţia se schimbă, teoria devine învechită. Aşa cum a spus Charles Morris, :"intelectualii sunt foarte buni indicatori întârziaţi, ghizi cvasi-infailibili ai adevărurilor trecute."
Robert Skidelsky, membru al Camerei Lorzilor a Marii Britanii, profesor emerit de economie la Universitatea Warwick. Fragmentul prezentat mai sus este din articolul "Economia: adio revoluţiei neo-clasice". Mi-a plăcut mai ales definiţia dată de Morris intelectualului. Şi dacă e să ne răspundem cinstit la întrebarea: "de ce am ajuns aici cu sistemul financiar global?", răspunsul este simplu: ne-am adresat, cu instituţii, reguli de funcţionare şi sisteme de protecţie şi de gestionare a riscurilor, trecutului, nu prezentului şi viitorului.
Ceea ce este mai grav, din punctul meu de vedere, este că nu am dezvoltat o şcoală de gândire economică originală, care să nu fie modelată de diversele ortodoxii economice. A existat un astfel de demers în perioada interbelică, după care fie am fost diminaţi de dorgma neo-marxistă, fie de cea neo-liberală. Şi asta se vede în performanţele economiei româneşti.
3 comentarii:
Nu v-am mai spus bancul ? Îl spun acum:
Trei savanţi naufragiază pe o insulă pustie. Un fizician, un chimist şi un economist. Din păcate tot ce au putut salva este o cutie de conserve. Şi niciun instrument cu care să poată deschide acea cutie de conserve. Cei trei cad de acord că, trei minţi luminate fiind, vor găsi, desigur, o soluţie pentru a deschide o amărâtă de cutie de conserve. Fizicianul sugerează că ar putea calcula unghiul din care ar putea arunca, de la înălţime, cutia de conserve, astfel încât lovind stânca din apropiere, cutia să se spargă. Chimistul obiectează, pe bună dreptate, arătând că astfel bună parte din conţinut s-ar pierde. El propune să se folosească apa de mare care, în timp, ar putea coroda unul din pereţii cutiei. Cu toţii cad de acord că asta ar dura mult prea mult. În fine, economistul intervine, cu următoarea afirmaţie: "Amândoi vă complicati prea mult. Ăsta e defectul ştiinţelor voastre. E mult mai simplu. Haideţi să acceptam premiza că, totuşi, am avea un deschizător de conserve".
Asta ţine de foame: premiza!
Asta imi aduce aminte de un fragment din nemaipometita satira engelzeasca "Trei intr-o barca, fara a mai socoti si cainele", cand, eroii principali au avut de rezolvat aceeasi problema a cutiei de conserve si au folosit catargul... fara succes...
Lasand gluma la o parte.
Daca biologia, cat este ea de complicata ,poate fi modelata matematic si, prin experienta sa se de ade capat atator probleme, ce au in minus economistii de nu pot pune la punct niste protocoale functionale si in acest domeniu ?
Sincer, acuma, totdeauna mi s-a parut ca biologia este cel mai comlicat domeniu posibil....
Trimiteți un comentariu