Traian Băsescu seamănă tot mai mult cu Nicolae Ceauşescu, mai ales în modul în care se raportează la realităţi şi înţelege să dea răspunsuri problemelor societăţii. Aceleaşi vorbe goale, aceleaşi sfaturi de doi bani, aceeaşi lipsă de respect pentru colaboratori, pe care el îi umileşte public. Măcar Ceauşescu o făcea în privat!
Problema lui Băsescu este una simplă: cum să mulgă cât mai multe voturi într-un an în care coana recesiunea a lăsat stearpă vaca democraţiei. Aşa că azi s-a dus să dea indicăţii preţioase Guvernului, întrunit în şedinţă degeaba, dar stategic, astfel încât televiziunile să-şi poată convoca analiştii şi să pornească maşinile de tocat vorbe.
Şi, ca un urmaş al lui Ceauşescu ce se află, Băsescu s-a apucat să-şi dea cu părerea. Evident, după ce ne-a anunţat oficial că am intrat în recesiune. Ca un vaşnic şoim al hipermarketurilor ce se află, Băsescu putea să-şi dea seama de asta de vreo trei luni. E un pustiu prin magazine, ceva de spaimă!
Aşadar, un potop de veşti proaste de la Băsescu: şomaj, bani de salarii mai subţirescu, rectificare bugetară în minus la sfârşitul verii, a doua pe acest an, mă rog, tot tacâmul. Le-a tras un perdaf şi miniştrilor, mai uşor celor din PD-L, mai apăsat celor din PSD. Mai ales doamna Andronescu a fost luată la palme. "Doamna Andronescu, am o rugaminte: sa nu mai treaca un an fara reforma in Educatie. Despre papadie, salata sau Herodot poate afla orice copil care intra pe Google. Hai sa revenim pe o programa adecvata neicarcata si pe cat posibil adaptata economiei romanesti. Nu mai avem mecanici auto, tinichigii auto, nu mai avem licee de alimentatie. Hai sa facem ospatari si ce ne trebuie. Noi facem filosofi si oameni neincadrabili in campul muncii cu usurinta. Poate revenim la liceele CFR... Va spun prieteneste, lasati sportul in scoli".
Auzi, Liicene, în afară de pupat în cur Iubitul Conducător, nu eşti bun de nimic! Nu eşti angajabil, economia nu are nevoie de filosfi, are nevoie de tinichigii! Ţi-ai ratat cariera, Liicene! Tinichigiu trebuia să te faci, să salvezi România, mama ei de treabă!
Şi dacă tot era dus la muls voturi, Înţeleptul Timonier are şi soluţia pentru a nu intra musca "fraudelor" în căldarea sa cu voturi: 17.800 de calculatoare, câte unul în fiecare secţie de votare, pentru a şti în timp real cine a votat şi cine nu. Neşte băieţi din industria IT au deschis deja şampania!
Pe vremuri celor care aduceau veşti proaste li se rezerva un tratament de favoare: se pupau în bot cu leul sau cu gâdele. Acum cel mult intră în gura lui Gâdea, ceea ce nu este întotdeauna de rău. Alte vremuri, alte obiceiuri...
Una peste alta, recesiune avem, şi ieşim din ea cu mai mulţi tinichigii.
4 comentarii:
A zis si ceva de ospatari,o categorie foarte importanta pentru el.
Diferenta dintre Liiceanu si un tinichigiu este Plesu. Abia impreuna...
Băsescu n-are nimic de-a face cu Ceauşescu. Ăla era patriot şi a lăsat o ţară BOGATĂ ascedînd la independanţă...
Ăstalalt este opusul...
Am citit chiar acum un editorial al redactorului sef al cotidianului "CRONICA ROMANA" (No. din 15.06.2009)si admir indignarea ce il cuprinde cand analizeaza nu numai situatia guvernarii actuale, ci si politica din ultimii 20 de ani, care ne-a adus aici. Absenteismul inregistrat in alegeri, tot mai grav si mai preocupant, arata ca sunt tot mai multi cetateni ce ii impartasesc opiniile. Iar toate astea ridica intrebari noi, pe langa cele pe care la pune autorul la sfarsitul articolului. Mi-am pus de pilda intrebarea ce a avut in vedere atunci cand scrie :“oare ce politician post decembrist si-a sacrificat cariera politica printr-un gest care sa slujeasca milioane de romani?”. Cat de indraznet si riscant ar putea fi un asemenea gest, incat sa miste din inertie romanii ce se multumesc sa protesteze printr-o tacere “asurzitoare” la fiecare alegere? Mai departe, sustine vag ca “avem nevoie de o altfel de politica, in care alesii sa se gandeasca la viitorul si interesele tarii”, dar nu ni se da nici un fel de orientare despre ce anume ne lipseste si ce ar fi de dorit sa avem. Lehamite de cei 20 de ani de politica romaneasca au au dat dovada in scris multi, fara insa ca iritarea sau revolta lor sa depaseasca stadiul vorbelor tiparite. Cititorul este indreptatit sa se intrebe atunci incotro ne indeamna aceste texte furioase. In politica romaneasca toti oamenii politici se inghesuie spre centru, lasand descoperite extremele. Daca extrema dreapta, cu nationalismul si misticismul ei, are totusi doi reprezentanti (Vadim si Gigi), care vor zburda in curand prin incinta parlamentului de la Bruxelles, in schimb extrema stanga e absenta cu desavarsire, desi elita condusa de Liiceanu, Patapievici si Plesu lupta vajnic cu ea, fluturand fantoma comunismului. Dl. Everac nu isi ascunde in articolele sale pulsiunile nostalgic-nationaliste, iar dl. Cusnarencu – pe cele nostalgic-socialiste, dar oare ce “altfel de politica” crede dl. Iulian Badea ca i s-ar potrivi mai bine Romaniei? E capabil dansul “sa-si sacrifice cariera” marturisindu-ne – macar acum, in plina criza economica – cat de pernicios s-a dovedit pentru noi capitalismul, in ce masura economia de piata a pervertit mentalitatile, dar si ca un socialism, debarasat de erorile stalinist-ceausiste, ar fi solutia ce ar putea inflacara din nou poporul de pe plaiurile carpato-dunarene?. A ceasta ar fi totusi o cotitura radicala, singurul experiment ce a lipsit in disputa stanga-dreapta in acesti 20 de ani. Ma tem ca fara o asemenea alternativa, electoratului nu-i va ramane la alegerile din luna noiembrie decat alternativa lozincii simpliste “Sa traiti mai bine!”, cu care Basescu va conduce inca 5 ani tara de la Cotroceni.
Trimiteți un comentariu