sâmbătă, 20 iunie 2009

Palmieri şi raţe mandarin

O vietate(de fapt o colonie de vietăţi!) microscopică mă obligă să fac dese drumuri pe ruta WashingtonChicago. Ca urmare îmi omor timpul zapând sau dormitând. Din zap în zap, ajung pe Kanal D, unde rulează un film românesc de prin anii 60, "BD la munte şi la mare". E o scenă în care aparatul de filmat urmăreşte de la distanţă, printre copaci şi tufişuri, o duduie care se plimbă pe faleza care duce la terasa Cazinoului din Constanţa. Şi ce se iţeşte, la un moment dat, din spatele unui tufiş? Ciuful unui PALMIER! Nu foarte mare, dar palmier!
Şi mi-am adus aminte de delirul mediatic determinat de decizia lui Mazăre de a aduce nişte palmieri în oraş. Ce mişto cretin, ce revărsare de demagogie, ce linşaj, ce hârdaie de zoale în capul lui Mazăre! De parcă era sfârşitul lumii! Palmieri ne trebuie nouă, dragi tovarăşi? Uite că erau şi pe vremea lui Ceaşcă! La fel s-a întâmplat, deşi mai piano, şi când Piedone a adus palmieri în sector la el.
A început şi isteria orătăniilor exotice, care vor popula câteva lacuri din Bucureşti. Culmea este că decizia Primăriei este atacată şi de ...ecologişti! Las' că e mai bine să plutească rahaţi şi peturi pe lacuri!
Suntem o ţară de nebuni! Nu înţelegem nimic din ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Orice decizie este contestată din principiu, fie că este bună, fie că este rea. Aşa am ajuns într-un soi de paralizie a iniţiativei. Nu mă refer la "iniţiative" de genul celor ale madamei Ridzi!
Nimic nu se face fără muncă şi fără bani. Oraşul nu se va schimba fără investiţii. E nevoie şi de şosele sau pasaje, dar şi de elemente de arhitectură peisagistică. De parcuri. De pieţe publice, de promenade. De spaţii verzi.
Ne place cum arată Occidentul, dar nu ne convine să ne asumăm şi costurile acelui standard de viaţă. Totul costă pe lumea asta. Degeaba nu-ţi dă şi nu-ţi face nimeni. Nici măcar în comunism!

Niciun comentariu: