Marea lehamite

Azi n-am avut chef să scriu. Pur şi simplu am obosit să aud aceleaşi şi aceleaşi lucruri, spuse de aceeaşi oameni, cu aceeaşi rea voinţă. Indivizi cu faţa la perete şi cu spatele la realitate, care-şi recită conştiincioşi monologul, surzi la ce spun ceilalţi. Uz şi abuz de clişee, ca şi când nu se mai poate gândi altfel decât în clişee. Un soi de Lego al frazelor prefabricate, din care se construiesc discursuri de serviciu, care au "calitatea" de a nu lăsa urme în mintea nimănui.

Suntem o societate în pragul destrămării. O societate care nu mai poate genera solidaritate, care nu mai poate genera soluţii, care nu-şi mai poate imagina un proiect de viitor. O societate pentru care trecutul este mai important decât prezentul şi decât viitorul.

Şi atunci, de ce m-aş mira că un dobitoc, Mihai Bumbeş, sub pretextul unei cercetări istorice, fură şi el ce găseşte pe la CNSAS despre nişte sportivi şi vinde documentele unor jurnalişti lipsiţi de scrupule, care fac din aceste crâmpeie de trecut marfă pentru ziarele lor de căcat? Tipul face parte din "Miliţia Spirituală", un cretinism cu aromă de extremism de dreapta, care trăieşte din scandaluri.

De ce m-aş mira că pe şestache se pregăteşte creşterea cotei unice şi a TVA? De ce m-aş mira că nepoata lui Timofte, la doar 27 de ani, va fi numită director al Colegiului Naţional de Apărare, o fabrică de diplome, total inutilă? De ce m-aş mira că PDL se face şi mai frate de cruce cu dracu' naţionalist din PRM, pentru a controla banii Bucureştilor? De ce m-aş mira că Ministerul Finanţelor face cheltuieli aiurea, inclusiv pe marmură?

Se vor delimita şi de cumetria asta a PDL cu PRM madam Macovei şi Cristian Preda? Care dau semne de "viaţă morală" în cazul Ridzi după ce li s-a tot bătut obrazul vreo două săptămâni. Numai că "solidaritatea" de partid îi face să critice voalat, cum remarcă jurnaliştii de la "Cotidianul". Mă îndoiesc c-o vor face, pentru că nu au cum s-o dea la întors. Măgăria e măgărie, iar ei sunt membri ai PDL. Şi atunci? Cum rămâne cu "aripa civică" a portocaliilor? S-a colorat în căcăniu?

Nu ştiu ce va fi de aici înainte. Şi am ajuns să nu-mi pese. Oricum nu trăim, ci doar supravieţuim. Aşa că...