Revin la conţinutul discursului lui Traian Băsescu, de data asta încercând să văd lucrurile din perspectiva întrebării "de ce scrieţi despre România?" Am argumentat, nu ştiu cât de bine sau de coerent, de ce scriu despre această ţară, care a ajuns să calce pe nervi pe toată lumea.
Sigur, discursul de ieri a fost unul de serviciu, încropit la repezeală, lucru care spune că Traian Băsescu nu are în spate un om care să-i scrie discursurile. Citarea copioasă dintr-un document banal, scris în stilul birocratic de la Bruxelles, este o gafă de proporţii.
Spune însă Traian Băsescu la un moment dat: "Astăzi, peste 70 la sută din PIB este creat de către sectorul privat. A apărut un nou actor social: întreprinzătorul. Acesta a contribuit fundamental la înnoirea sistemului de valori, motivaţii, atitudini şi comportamente existente în societate."
Aşa să fie? A contribuit "înteprinzătorul" la înnoirea sistemului de valori, motivaţii, atitudini şi comportamente existente în societate? Ca să răspundem la această întrebare trebuie să vedem cine compune, social vorbind, această categorie socială.
Să fie indivizii care furau rulmenţi şi-i vindeau în Turcia, de unde veneau cu săpunul Duru, cu blugi, bijuterii suflate cu aur şi haine de piele? Şi care apoi şi-au deschis "consignaţii"? Să fie precupeţii care au acaparat pieţele şi au distrus comerţul cu legume, sărăcindu-i pe adevăraţii producători? Să fie "capitaliştii" făcuţi de stat, care le-a dat pe nimic inteprinderi şi ferme? Să fie cei care câştigă licitaţii de autostrăzi pentru că sunt prieteni cu puternicii zilei, inclusiv, sau mai ales cu Băsescu?
Ce valori au introdus ăştia în societate? Au ei de propus vreun model economic sau social, altul decât spolierea statului şi a propriilor angajaţi?
Sigur, există şi excepţii. Dar ele există DOAR pentru a confirma regula. Şi din păcate asata a fost regula şi în România "capitalistă" de până la venirea comuniştilor. Îmi venea să borăsc ascultând-o pe madam Mociorniţa povestindu-ne despre "modelul social" al bunicului ei, cel care i-a trimis cu bocanci vai mama lor pe soldaţii români la Stalingrad: îi cununa pe angajaţi. Şi le dădea tainul: o pereche de bocanci pe an! Grădiniţe, locuinţe sociale, asigurări de sănătate, alea, alea, canci! Cumetria ca model social. Şi asta e România socială pe care ne-o propun şi acum drept model dezirabil intelectualii lui peşte prăjit?
"România este ţara din Uniunea Europeană care are cea mai mare pondere a populaţiei ocupate în agricultură - respectiv, o pondere de cca. 30 la sută. Este, deci, cu foarte mult în urma celorlalte State Membre ale Uniunii Europene. Reducerea acestei ponderi cu 15 - 20 de puncte procentuale în următorii 15 - 20 de ani reprezintă un obiectiv major de restructurare a economiei. În acest scop este nevoie de o îmbunătăţire substanţială a conţinutului muncii şi a condiţiilor de muncă nu numai în agricultură, ci în ansamblul zonei rurale precum şi de o îmbunătăţire a condiţiilor de trai la sat. Populaţia rurală a României reprezintă 45 la sută din populaţia ţării. Astăzi, această populaţie nu are acces la o mare parte din serviciile de care beneficiază, în principiu, populaţia urbană. La sat, nu ai acces la servicii financiare, sanitare, de consultanţă, de comunicaţii sau de educaţie.În lipsa unor reforme coerente, cuprinzătoare, populaţia rurală a României va deveni un grup social care nu va mai putea beneficia în mod real de politici de incluziune socială deoarece nu vor exista resursele publice necesare ce ar trebui alocate în scopul implementării acestor politici. Dacă astăzi nu începem reforme hotărâte, vom condamna populaţia rurală pe termen lung la un trai în relativ aceleaşi condiţii cu cele de azi."
Profund greşit! România NU are 30% din populaţie ocupată în agricultură. Pentru simplul motiv că România NU mai are o agricultură, în sensul propriu al cuvântului. Are câteva mari unităţi de producţie, gen Insula Mare a Brăilei, şi un sector de procesare, care lucrează în covârşitoare majoritate cu materii prime din import: carne, lapte, peşte, legume, fructe. Dar asta nu e agricultură. Şi este foarte probabil ca efectiv cei care lucrează în agricultură şi în serviciile conexe ei să nu reprezinte mai mult de 5% din populaţia activă. Restul sunt în agricultura de subzistenţă. Ce nu are legătură cu ansamblul economiei naţionale. Da, e adevărat că 45% din români locuiesc la sat. Dar îi găseşti acolo şi pe cei care sunt victimele dezindustrializării. Cei pentru care nu există, din motive de vârstă, soluţia emigrării.
Unde să angajezi mâna de lucru de la sat, când procesul de dezindustrializare continuă? Mai are guvernul României vreun control asupra economiei, să poată face investiţii şi să absoarbă această forţă de muncă? Nu. Şi atunci? Vorbim vorbe!
De fapt, dincolo de criticile aduse politicului, făcut ţap ispăşitor pentru toate relele, Băsescu nu propune nimic. Absolut nimic! Pentru că dacă avea un proiect pentru România, şi credea în el, în cinci ani putea construi ceva în jurul lui. N-a făcut nimic, şi nici nu va face, pentru că nu are nimic de propus, în afară de tâmpeniile lui obişnuite şi de hârjoneala cu jurnaliştii. Ca de pildă asta, adevărata lui obsesie: "Susţin că este nevoie de o schimbare profundă a sistemului instituţional din România care trebuie să meargă până la modificarea Constituţiei." Adică mai multă putere pentru el. Măcar de-ar fi demonstrat că ştie ce să facă atunci când are puterea, că poate fi un despot luminat. El e doar Marele Machitor şi un panglicar de doi bani.
Un comentariu:
Ceea ce spune tov. Basescu nu trebuie neaparat comentat, atentia i se urca la cap. Insa ceea ce spuneti dumneavoastra referitor la intreprinzatori nu face decat sa reproduca o prejudecata comuna: hotii, hotii. Nu, marea majoritate nu sunt hoti, nu esti hot daca te apuci sa faci o afacere, sa angajezi oameni, sa platesti salarii si impozite, sa invarti roata economiei. Sigur, nu discut originile sociale ale celor care s-au ridicat dupa revolutie si nici modul in care au facut-o. Poate ca unii au furat si ceilalti suspina ca nu au putut. Poate ca erau ingineri care au fugit din fabrica si s-au dus la turci dupa sapun duru in timp ce altii au considerat aceasta activitate degradanta, subdemnitatea unui statut in societate. Ei au vandut blugi, kent si adidasi si azi poate sunt milionari. V-ati fi dus sa vindeti blugi in piata? Poate ca nu, poate v-ar fi fost rusine, v-ar fi vazut parintii, colegii, vecinii. Dar tocmai asta face diferenta si spiritul antreprenorial. Nu e o trasatura nobila, dar e o inzestrare pe care mi-as dori-o sa o aiba cati mai multi romani. Vorbeam cu un arab venit in 90 in Bucuresti si-l intrebam cum au reusit ei sa puna mana pe toate magazinele de pe mosilor. Omul a fost franc si mi-a zis voi, romanii, in 90 nu va gandeati decat cum sa fugiti din Romania aiurea, nu sa faceti ceva aici, am venit pentru ca am gasit locul gol....M-a durut ce mi-a zis si inainte de a-i da sau nu dreptate m-am uitat la magazine si am zis: daca sunt e pentru ca ei au putut si noi nu. Si aia e.
Spiritul antreprenorial, indrazneala, chiverniseala si un pic de incredere in noi insine ne-ar face sa mai saltam nitel.Si poate ca nu ne-ar fi incalecat nici strainii chiar asa.
Cat despre hotie...proprietatea se bazeaza pe furt spunea un socialist utopic. Nu te intreb de ce ai furat, ci te intreb ce faci pentru societate, cum returnezi ceva acelei societati, ce faci mai departe.
Trimiteți un comentariu