Citind asta, mi-am adus aminte de copilărie şi de jucăriile care ne-au bucurat şi ne-au făcut zilele frumoase. În Piteşti exista, pe Strada Mare, un magazin, întunecos, misterios, unde se aflau tot felul de maşinuţe. Era raiul maşinuţelor. Îmi amintesc de una, din tablă, vopsită în culori vii, care aveea ataşat un magnet. Şi alături de ea era un soi de ştamplilă, tot cu un magnet, de sacelaşi sens cu acela al maşinuţii. Erau şi motociclete cu cheiţă, şi multe alte minunăţii. Păcat, nu le-am păstrat, şi acum regret.
Mai multe fotografii, aici.
2 comentarii:
Fotografia de la trimitere are un personaj feminin central care generează un sentiment îngrozitor de inutilitate şi inadaptibilitate.
Dacă în loc de păr vopsit tuns ca ultima fetişcană ar fi avut un coculeţ cochet din păr alb şi niste ochelari de bunicuţă i-ar fi stat mult mai bine.
În concepţia de viaţă tradiţională indiană este convingerea că fiecare vîrstă îşi are rolul ei, responsabilităţile ei, funcţia ei.
Goana permanentă după tinereţe a culturii de factură apuseană mă oboseşte din ce în ce mai mult.
Societate aberantă cu sistem de valori aberant şi neomenesc...
Zău că merită să dispară...
Rusalii cu bucurii !
http://farm4.static.flickr.com/3153/2576820017_0e326674a5_o.jpg
respecte,
Sibilla
Trimiteți un comentariu