Conu' Dinu faţă cu criza

Într-un editorial semnat în ziarul la care şef este Gregoire Ecrivan, Dinu Patriciu pozează în salvatorul naţiei şi ne oferă soluţiile sale pentru ieşirea din criză a României. Care, rezumate, s-ar traduce aşa: "Fără stat!" Bine, acum lui îi dă mâna să vorbească: de vreme ce nu mai are nimic de furat de la stat, pentru el statul e inutil, chiar periculos: te mai ascultă SRI, te mai ia justiţia de guşă, te mai pune să plăteşti ce-ai furat. Naşpa!

Acum, discuţie la obiect.

1. "Scăderea cotei unice de impozitare la 10% reduce povara fiscală a firmelor şi a contribuabililor individuali, lărgind astfel baza de impozitare, creşte gradul de colectare şi deci veniturile bugetare. Cei cu o poziţie de stânga ar putea înlocui această măsură cu micşorarea corespunzătoare a contribuţiilor sociale. Efectele ar fi echivalente."

Prima soluţie, prima tâmpenie. EXACT aceleaşi argumente le-au folosit liberalii şi democraţii în decembrie 2004, când s-a introdus cota unică de 16%. N-a crescut nici baza de impozitare, pentru că evazioniştii au o singură ţintă de impozit: ZERO! Şi nici gradul de colectare. Şi aşa România are cele mai mici venituri din taxe, raportate la PIB, din Europa. Acum vrem să avem încasări şi mai mici la Buget?

Iar creşterea bazei de impozitare înseamnă în primul rând mai mulţi angajaţi şi mai multe inteprinderi, respectiv afaceri. Or, în plină criză economică, nimeni nu porneşte noi afaceri, iar cele existente se adaptează la context şi reduc forţa de muncă şi cheltuielile.

Să vedem ce ar însemna pentru români reducerea cu 6% a impozitului pe venit. Media salariului net este pe la 1500 de lei, cu mărinimie. Ar însemna că fiecare ar primi în plus circa 90 de lei, adică vreo 22 de euro pe lună. Relansează cei 80 de eurocenţi în plus pe zi consumul?

Ce nu spune Patriciu este că pentru banii ăştia în plus la salariu trebuie să plăteşti în plus peste tot pe unde se va reduce finanţarea serviciilor publice de la Buget. Câştigi 80 de eurocenţi şi pierzi peste tot: şi la prestaţii medicale, şi la transport, şi la energie. Asta la prima vedere. Merită?

2". Reducerea TVA de la 19 la 15% stimulează consumul, deci contribuie la diminuarea blocajului economic. Se antrenează producţia şi investiţiile, cresc veniturile bugetare."

Altă tâmpenie! Dacă numeşte Patriciu un singur produs la care au scăzut preţurile după o măsură similară de reducere a taxelor, o iau pe urmele lui Badea, cu smocul de pene în târtiţă! Şi fiindcă veni vorba de reduceri: ne poate spune Patriciu cum se face că preţul benzinei la pompă se apropie din nou de nivelul de anul trecut, când barilul de petrol bătea spre 160 de dolari, iar acum e uşor sub 70 de dolari?

Dacă ar cunoaşte comportamentele oamenilor raţionali în vremuri de criză, ar şti că reducerea sau amânarea consumului sunt primele reflexe ale cumpărătorului normal la cap. Refacerea încrederii în viitorul economiei va readuce cumpărătorul în magazin, nu un TVA mai mic, care va fi înghiţit de un preţ mai mare, pentru a nu se schimba nimic! Dar când stai pe miliarde de dolari nemunciţi, e uşor să vorbeşti!

3. "Statul trebuie să gestioneze cât mai puţin din banii pe care societatea îi produce. Statul înseamnă corupţie şi lipsă de eficienţă. Este necesară adoptarea unei legi organice care să prevadă că bugetul nu poate depăşi 25% din PIB".

Foarte bine! Putem face şi asta, să limităm bugetul, dar la ce ne foloseşte? Ce rezolvăm? Nu am face decât să ne amanetăm viitorul. Pentru că statul în sine nu este nici corupt, nici ineficient, ci oamenii care îl conduc. Şi la coruperea lui a participat copios şi Patriciu.

Patriciu adaugă: "Reducerea cheltuielilor bugetare înseamnă o reformă profundă a statului prin dereglementare, debirocratizare, descentralizare (reală atât la nivel decizional, cât şi financiar). Eficienţa în cheltuirea banului public presupune un aparat birocratic suplu, adică un guvern format din cel mult 12 ministere şi comasarea celor 120 de agenţii până la cel mult 30. Birocraţia centrală şi locală se va reduce cu cel puţin 50%, optim şi posibil fiind însă 80%."

Nimic mai fals! TOATE statele care au descentralizat administraţia au acum mai mulţi birocraţi decât înainte, chiar dacă la nivel central lucrurile par foarte frumoase. După fiecare "descentraluizare" în Franţa cheltuielile de funcţionare ale statului au crescut. Cum au crescut şi după "externalizarea" unora dintre serviciile sale sau după privatizarea lor. Poate ne spune conu' Dinu de ce.

Nu sunt un fanatic al statului. Este evident că funcţionarea lui trebuie optimizată, iar misiunile lui puse în acord cu realităţile momentului. Dar Patriciu propune ce propune având în gând un singur lucru: să le rămână bogaţilor şi mai mulţi bani. Atât şi nimic mai mult. Citiţi aici toate cele zece propuneri şi spuneţi-mi unde-l găsiţi pe omul obişnuit în ele. Eu nu l-am găsit. Poate o faceţi voi...

Se cere o precizare: toată lumea a înghiţit pe nemestecate o altă tâmpenie a lui Băsescu. Iat-o: "Raportul dintre numărul de angajaţi din sectorul bugetar faţă de cei din sectorul privat este de 1,3:1, în favoarea sectorului bugetar. Salariul mediu în sectorul bugetar este mai mare decât cel din sectorul privat. Salariile cresc mai repede decât productivitatea muncii."

Este o minciună ordinară. Iată datele INS pentru aprilie: în sectorul bugetar lucrau 900.000 de angajaţi, pe când în societăţile comerciale 3.1 milioane de angajaţi. Raportul este de circa 3.8 la 1 în favoarea privaţilor. Mai mult, ăştia sunt cei pe care îi ştim, dar sunt mulţi angajaţi la negru, care-şi primesc salariul din geanta angajatorului. Nici salariile nu sunt atât de disproporţionate, ţinând cont de evaziunea fiscală din sectorul privat: 5.7 miliarde de lei pentru privaţi, faţă de 2 miliarde pentru bugetari. Repet: multe dintre salariile din sectorul privat sunt subevaluate în statistici, pentru că sunt declarate salarii mai mici, diferenţa nefiind cuprinsă în statistici, dar sigur poate fi găsită în TVA.

Putem da afară 720.000 de bugetari, cum vrea Patriciu. Unde se duc? Pentru că majoritatea vor fi profesori şi educatori, poliţişti, militari, luctători din serviciile secrete, funcţionari, etc. Să zicem că privatizăm toate serviciile publice. Cine şi le mai poate cumpăra, atunci când ai trei sute de euro pe lună, cam cât sparge Patriciu la crâşmă pentru un prânz în doi. Fără bacşiş!

Cum am spus, putem face ORICE. Întrebarea este dacă ne va merge mai bine fără stat, sau cu un stat redus la o fantoşă.