De la "golani" la "tâmpiţi"

Ion Iliescu a comis-o în 1990, când s-a referit la nişte golani, spunându-le pe nume. S-a născut, graţie domnilor Liiceanu şi compania, fenomenul Golaniadei, deşi ştiau foarte bine la cine se referea Ion Iliescu. Cei care au ocupat iniţial Piaţa Universităţii erau nişte marginali. Chiar golani, la propriu. Apoi au apărut şmecherii care au făcut din Piaţa Universităţii maşină de spălat conştiinţe şi biografii. Am tot respectul pentru cei care au crezut sincer că punându-şi în piept eticheta "golan" aderă la o mişcare care promovează un set de valori morale. Şi le înţeleg decepţia: au luat o ţeapă de zile mari.

Acum cred că este cazul să generăm o nouă mişcare de protest, să ieşim toţi cu etichete de "tâmpit" în piept, pentru că azi preşedintele Traian Băsescu a reparat o gafă cu o gafă şi mai mare: se explică în faţa lui Liiceanu, declarând public: "am vrut să spun că şcoala produce tâmpiţi".

Cât de confortabil s-o fi simţit după explicaţia asta Liiceanu, numai el o ştie. Dar la nesimţirea lui, ce mai contează!

Deci, ce face societatea civilă, aia intelectuală, ieşită dintr-o şcoală care produce tâmpiţi? Pune de-o nouă "Golaniadă", şi-l sancţionează pe Băsescu, sau continuă să-l pupe'n cur? Ce vom face noi, cei care am fost grav insultaţi, la grămadă, de un beţiv penibil? Cât îl vom mai suporta pe acest tembel?