Morala, ca o marfă

S-a dezlănţuit în presă o întrecere stahanovistă, pe tema: "cine înjură mai bine şi mai măiastru clasa politică". Atacuri din ce în ce mai grobiene, poziţii radicale şi talibane, de-a dreptul! Totul este în negru, totul le pute jurnaliştilor, indiferent de afilierea lor mogulică. Am şi o explicaţie: n-a picat nimic! Partidele n-au avut bani de campanie, pentru că alegerile europene sunt fără miză pentru sponsorii lor obişnuiţi, care nu de la Bruxelles sug bani publici.

Ceea ce se întâmplă acum seamnănă a vendetta. "Băieţi, ia să vă arătăm noi ce înseamnă câinele de pază al democraţiei, când e flămând!" Este o atitudine de un jeg moral insuportabil, pe lângă care mizeria morală a politicii este de-a dreptul parfum de lux!

Sigur, e criză financiară. Jurnalele şi televiziunile nu o duc foarte bine, au fost obligate să licenţieze şi să renunţe la investiţii sau la emisiuni costisitoare. Dar dincolo de bani, mai sunt şi principiile, alea de care fac paradă toţi jurnaliştii când îi iau la pulă pe politicieni şi îi fac de căcat. Acum vedem că principiile există doar în funcţie de cât de multă publicitate electorală cumpără un partid sau altul. Nu cumperi publicitate, n-ai parte de "principii". Aşa a apărut la jurnalişti morala de piaţă, aia care se practică în funcţie de punga politicianului.

Nu-mi fac iluzii în legătură cu mulţi dintre cei care compun aşa-zisa "clasă politică". Dar a-i trata pe toţi la grămadă drept "proşti, idioţi, cretini, dobitoci, corupţi, cu creierul neted, oligofreni" este o dovadă de ticăloşie fără margini. Pentru că dacă a ucis cineva dezbaterea publică pe marginea alegerilor europene, acel cineva a fost presa. Care nu a fost interesată decât de declaraţii şoc, pe care aproape că le-au cerşit de la politicieni, şi când nu le-au avut, le-au fabricat, manipulând.

Acest episod greţos de campanie electorală, cu o miză extrem de importantă pentru România, descalifică definitiv presa autohtonă, care n-a fost câinele de pază al democraţiei, ci o potaie laşă, cu ochii mereu după un os, şi muşcând pe la spate atunci când nu-l primeşte. Dacă avem politica pe care o avem, principalul vinovat este presa. O presă în esenţa ei mercantilă, totalitară şi amorală. Iar pentru că avem presa pe care o avem suntem şi noi vinovaţi, pentru că nici sistemul nostru de valori morale nu este cu nimic mai bun decât cela al jurnaliştilor.