Pupincurismul furios cu spume

Mircea Mihăieş este un caz patologic de pupincurism furios cu spume. Citiţi-i editorialul din EvZ de azi! Între pupincuriştii lui Ceauşescu, cei care cum comitea Iubitul Conducător o cuvântare, neapărat istorică, plină de învăţăminte teoretice şi practice, cum se repezeau s-o laude şi s-o explice, şi el nu este nicio deosebire. Absolut nici una!

"Sigur că devii încă mai melancolic când un jurnalist de subtilitatea şi persuasiunea lui Emil Hurezeanu se întreabă, aşa cum numai el ştie: cu un sfert de zâmbet, cu o câtime de încruntare, cu un curcubeu de uimire-îngrijorare-politeţeironie-detaşare-insinuare-cinism pe chip, de ce l-or fi sprijinit unii intelectuali (şi anume: cei mai talentaţi, de succes, admiraţi, expresivi, cu cea mai amplă deschidere culturală) pe Traian Băsescu?! Şi tot el răspunde sibilinic, secondat, fireşte, de omul-grotelor-intelectuale, Ursu: păi, pentru funcţii! E trist că astfel de oameni care-i cunosc foarte bine şi pe Liiceanu, şi pe Vladimir Tismăneanu, şi pe Patapievici, Mircea Cărtărescu, Traian Ungureanu, Andrei Pleşu, Andrei Cornea, Sorin Ilieşiu şi pe toţi ceilalţi pot să susţină, fie şi la modul parşiv-ipotetic, astfel de tâmpenii. În locul lor, m-aş fi gândit mai întâi că poate pentru aceşti intelectuali există şi altceva decât bani, ca de pildă noţiunile de valoare, credinţă şi principii. (Iertaţi-mă că îndrăznesc să mă adaug pe lista acuzaţilor: n-o fac pentru că mi-ar trece prin cap c-aş avea valoarea intelectuală a celor defăimaţi, ci din solidaritate cu ei şi pentru că mă raliez aceluiaşi set de opţiuni.)

Om fi fost cu toţii atât de neputincioşi şi neînsemnaţi încât să nu fi putut obţine „funcţii” de la Iliescu şi Constantinescu, dacă le-am fi vrut? O fi Patapievici atât de ahtiat după bani, încât să lase, în plin mandat, cu certitudinea reînnoirii, salariul de la CNSAS pentru unul cam pe jumătate la ICR? O fi Liiceanu atât de dornic să devină consilier sau ministru şi să abandoneze marea operă culturală de la Editura Humanitas, care, pe deasupra, îi asigură şi un cert confort material? Dau numai două exemple pe care le cunosc foarte bine pentru ca insinuările - nu mai vorbesc de acuzaţiile neruşinate - să mă facă să mă afund şi mai tare în dispreţul faţă de astfel de afirmaţii. Ele dovedesc, în cel mai bun caz, micime de caracter".

Da, băi intelectualul cavernelor! Sunteţi ahtiaţi după bani, duplicitari, lipsiţi de caracter, dispreţuiţi pe oricine nu e cu voi, practicaţi linşajul mediatic(articolul ăsta este un exemplu!). Tu vorbeşti, care ai fost condamnat pentru discriminare, după sceleratul "Matusalem votează!"

Care a fost reacţia limbricilor pe care îi aperi tu acum? Au făcut zid în jurul tău, pentru că sunt la fel de jigodii ca şi tine!

Care sunt ideile alea care ar fi trebuit să schimbe România în bine? De ce nu vă votează nimeni? Nu cumva pentru că nimeni nu dă doi bani pe voi şi pe ifosele voastre deontologice şi filosofice? Nu cumva pentru că văd ipocrizia şi nesimţirea voastră, slugărnicia, lipsa de caracter? Nu cumva gândirea vostră totalitară şi fascistoidă le produce teamă şi greaţă?

Ce aţi făcut pentru oamenii obişnuiţi, în afară să-i culpabilizaţi pentru convingerile lor politice şi pentru că nu votează cu idolii voştri, la fel de siniştri ca şi voi? De ce credeţi c-ar trebui să vă urmeze oamenii? Reprezentaţi voi binele? Dar care este binele pe care l-aţi făcut voi?

Ştii ce, bă, labă tristă? Taci dracului şi papă-ţi sinecura de la ICR. Zi bogdaproste ălora care-ţi plătesc salariul şi deconturile, până nu se deşteaptă şi-ţi dau un şut în cur!