Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Mi-ar fi plăcut...

Mi-ar fi plăcut ca acest discurs să fie ţinut de şeful statului român. Mi-ar fi plăcut ca idei din acest discurs, mai ales critica la adresa exceselor şi eşecurilor capitalismului, să fi fost susţinute de un om politic de stânga din România. Nu e posibil, pentru că la noi nu se face politică, doar se profită de pe urma ei. Iar "Le Monde", parcă pentru a sublinia, o dată în plus, coma intelectuală a stângii franceze, toarnă gaz peste foc.

Sunt curios: mâine, la paranghelia numită Congres Extraordinar al PSD, va fi măcar un discurs atât de radical critic la adresa capitalismului şi a exceselor sale? Punem pariu că nu?

Aşadar, iată fragmente din discursul de ieri al lui Nicolas Sarkozy:

" O criză de încredere fără precedent zdrunciză economia mondială...A le spune adevărul francezilor înseamnă înainte de orice să le spunem adevărul despre criza financiară. Pentru că această criză, fără echivalent din anii 30 ai secolului trecut, marchează sfârşitul unei unei lumi care s-a construit pe căderea Zidului Berlinului şi pe sfârşitul Războiului Rece. Această lume era animată de un mare elan de libertate şi de dorinţa de prosperitate.

Generaţia care a învins comunismul a visat o lume în care Democraţia şi piaţa vor rezolva toate problemele lumii. Ea a visat o mondializare fericită, care va învinge sărăcia şi războaiele. Acest vis începuse să devină realitate: frontierele s-au deschis, milioane de oameni au fost scoşi din mizerie, dar visul s-a spulberat odată cu revenirea fundamentalismelor religioase, a naţionalismelor, a revendicărilor identitare, a terorismului, dumpingurilor, delocalizărilor, derivelor finanţelor globale, riscurilor ecologice, epuizarea anunţată a resurselor naturale, a răzmeriţelor înfometaţilor.

O anume idee despre mondializare s-a stins odată cu sfârşitul unui capitalism financiar care a impus logica sa întregii economii şi a contribuit la pervertirea ei. Ideea atotputerniciei pieţei care nu trebuie contrazisă de nicio regulă, de nicio intervenţie politică, era o idee nebunească. Ideea că pieţele au întotdeauna dreptate era o idee nebunească.

Timp de mai multe decenii s-au creat condiţiile în care industria va fi supusă logicii rentabilităţii financiare pe termen scurt. Au ascuns riscurile tot mai mari pe care erau obligaţi să le asume pentru a obţine randamente din ce în ce mai exorbitante. S-au pus în funcţiune sisteme de remuneraţie care i-au împins pe şefii de inteprinderi să accepte riscuri din ce în ce mai greu de gestionat. Ne-au făcut să credem că împărţind riscurile, le-am făcut să dispară. Am lăsat băncile să speculeze pe piaţă, în loc să-şi facă treaba lor, care este aceea de a mobiliza economisirea în profitul dezvoltării economice şi să analizeze riscul creditului....A fost o nebunie al cărui preţ îl plătim acum!

Acest sistem...în care se cer inteprinderilor randamente de trei-patru ori mai mari decât creşterea economică reală, acest sistem a mărit inegalităţile, a demoralizat clasele mijlocii, şi a alimentat speculaţiile pe pieţele imobiliară, a materiilor prime şi a produselor agricole.

Dar acest sistem, trebuie s-o spunem, pentru că ăsta este adevărul, nu este nici economie de piaţă, nici capitalism.

Economia de piaţă este piaţa reglementată, piaţa în serviciul dezvoltării, în serviciul societăţii, în serviciul tuturor. Nu este legea junglei...

Capitalismul nu este termenul scurt, este durata lungă, acumularea de capital, creşterea pe termen lung. Capitalismul nu este întâietatea dată speculatorului. Este întâietatea dată înteprinzătorului, recompensa muncii, efortului, iniţiativei. Capitalismul nu este diluarea proprietăţii, iresponsabilitatea generalizată...

Criza financiară nu este criza capitalismului. Este criza unui sistem care s-a îndepărtat de valorile sale fundamentale, care a trădat spiritul capitalismului( Ştiu, a mai fost un discurs de genul ăsta, în decembrie 1989!)

Criza actuală trebuie să ne incite să refondăm capitalismul pe o etică a efortului şi a muncii, să regăsim un echilibru între libertate şi regulă, între responsabilitate colectivă şi responsabilitate individuală. Trebuie un nou echilibru între Stat şi piaţă ...Un nou raport trebuie să se instaleze între economie şi politică prin punerea în operă a unor noi reglementări. Autoreglementarea care rezolvă toate problemele, s-a terminat. Laissez-faire, s-a terminat! Piaţa care are întotdeauna dreptate, s-a terminat!"