Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Intelectualul care pupă'n cur ce e?

Apropirea alegerilor aduce în discuţie noţiunea de "intelectual public". După ce acest subiect a ţinut prima pagină a jurnalelor la începutul anilor 90, acum dezbaterea intrase într-un con de umbră. E drept că nici nu mai interesează pe cineva cu adevărat, după deziluziile pe care le-au încercat cei mai mulţi văzând cum abandonează lupta, unul după altul, "directorii de conştiinţe", momiţi cu sinecuri plătite din bani publică sau privaţi, sau cu posturi în Guvern, la Preşedinţie sau în diplomaţie.

De ce s-a reanimat discuţia acum? La originea fenomenului se află decizia lui Cătălin Avramescu şi a lui Sever Voinescu-Cotoi de a candida pentru PD-L. Amândoi pot fi consideraţi "intelectuali publici", în măsura în care suntem de acord cu Jean-Paul Sartre, anume că "se amestecă în treburile care nu-i privesc." Iar abandonul rapid al lui Cătălin Avramescu, motivat de înalte standarde etice, este de-a dreptul hilar, ţinând cont pentru cine lucreză la Cotroceni!

Un alt "intelectual public", dedulcit şi el la sinecuri de partid şi de stat, Teodor Baconsky, intervine în discuţie, în paginile "Cotidianului", un soi de oficos al "intelectualilor publici". El remarcă existenţa urii împotriva intelectualilor publici : "Ca ortodocşi, dar şi ca foşti subiecţi ai comunismului am trăit sub o dublă înstrăinare faţă de Occident. Astăzi, mediile româneşti ombilical ataşate de credinţa ancestrală respectiv de regimul politic prăbuşit în 1989 continuă să blocheze civilizarea societăţii noastre. Presupun că aici - şi nu în măruntele dispute interne - trebuie căutată rădăcina urii faţă de funcţia critică a „intelectualilor publici”.

Tot citesc şi aud tâmpenia asta cu ortodoxia, care ne-a înstrăinat de occident. Să ne înţelegem bine: occident înseamnă mai mult decât catolicism, protestantism, sau alte culte creştine. Ortodoxia este parte a creştinismului, şi aşa a fost şi în trecut. Iar comunismul nu a durat decât 45 de ani, şi este abuziv să consideri că a existat o ruptură atât de dramatică de occident, încât să ducă la blocarea civilizării societăţii româneşti. Subdezvoltarea economică da, ne-a îndepărtat de occident mai mult decât orice altceva. Iar capitalismul românesc de ieri şi de azi arată cum arată nu pentru că suntem ortodocşi, ci pentru că am fost şi suntem o periferie, o colonie economică a unor imperii şi mari puteri. Şi nu a fost alegerea noastră...

Nici în perioada interbelică societatea românească nu era mai "civiliazată" decât acum. Dacă suntem oneşti, era chiar mai rău. Şi asta pentru că ne raportăm în special la aspectele materiale ale "civilizaţiei" occidentale.

"În aria modernităţii, intelectualii au căutat necontenit să corecteze raţional derivele istoriei colective. De când elita noastră culturală şi-a putut asuma pe deplin un asemenea rol, ea a fost spontan acuzată de „trădare”. Trădare faţă de patria ruptă din cer, trădare faţă de „virtuţile” moştenite, trădare faţă de obiceiul ipocrit de a ne tămâia inerţiile şi defazările. " zice domnul Baconsky, şi încheie, citândul pe Julien Benda: "„trădător” nu este intelectualul care greşeşte, ci acela care tace."

Am o nedumerire: dar intelectualul care pupă în cur pentru o sinecură ce e? Care dintre intelectualii publici, chemaţi să accelereze occidentalizarea României(o să ne umplem toţi de Vuittoane şi de Veyroane cu ocazia asta, ca occidentalii Poponeţ, Fecioara din Pleşcoi, şi compania?) va da un răspuns credibil la întrebarea asta?