Economia-cazinou, groparul capitalismului
Salvarea AIG a costat statul american nu 40 de miliarde de dolari, cât era "scorul" ieri, ci 85 de miliarde, ceea ce ne face să credem că căcatul(ce mai contează o cacofonie, pe lângă mormanul ăsta de veşti proaste!) în care se află sistemul financiar global e mai mare şi mai urât mirositor decât simţim noi şi sunt ei dispuşi să recunoască. Probabil că ăsta este motibul pentru care în FT Willem Buiter scrie că intervenţia FED este sfârşitul capitalismului american aşa cum îl ştiam noi.
Sistemul este putred, şi nu pentru că aşa este de la mama natură, ci pentru că a fost pervertit de lăcomia celor puşi să-l administreze, care nu au răspuns şi nu răspund pentru faptele lor. Iar oamenii care-l administrează sunt aşa cum sunt, pentru că educaţia pe care o primesc nu le permite să gândească pe termen lung. De prea multă vreme în aprecierea performanţelor unei entităţi economice cea mai lungă perioadă de timp este trimestrul. Şi atunci cum poţi administra eficient afaceri care fac profit după ani buni de investiţii şi de muncă, atunci când pe tine nu te interesează decât creşterea profitului pe următoarele trei luni?
De aceea a început să se vorbească în lumea finanţelor despre "creativitate". Ce se ascunde în spatele acestui termen? Simplu de explicat. Profitul unei afaceri este limitat de o serie de factori obiectivi. Cu alte cuvinte, se ajunge, mai devreme sau mai tâtziu, la plafonarea profitului, poate şi la scăderea lui. Şi nicio metodă cunoscută nu-şi mai face efectele: nici reducerea numărului de angajaţi, nici creşterea productivităţii, nici progresul tehnologic, nici extinderea piaţelor.
Atunci apare "creatorul". Care inventează produse financiare exotice, cu randamente extrem de mari, dar şi cu riscuri pe măsură. "Creatorul" crede că poate gestiona riscurile inerente unei astfel de abordări, că nu degeaba este el creator. Doar că "invenţiile" lui sunt de obicei variante mai sofisticate ale unei excrocherii, numită "schema Ponzi", sau pentru bizonul mediu românesc, "Caritas". Şi funcţionează tot pe termen scurt.
Iar timpul decontului vine, mai devreme sau mai târziu. Dar de plătit nu plătesc "creatorii", ci bizonii, care cotizează, crezând că l-au apucat pe Dumnezeu de un picior! În SUA contribuabililor li se pregăteşte ceva: o Agenţie guvernamentală care să cureţe de căcat sistemul financiar, cumpărând, cum altfel, cu bani publici toate "mortăciunile" din conturile băncilor şi altor entităţi financiare. Iar politicienii de ambe sexe şi culori politice au şi ridicat mânuţa, că de unde alminteri bani de campanii electorale?
De fapt, lucrurile nu se vor rezolva decât atunci când se va schima ideologia maximizării cu orice preţ a profitului. Economia-cazinou poate fi groparul capitalismului, făcând ceea ce n-a reuşit să facă duşmanii săi cei mai crânceni.
Mă interesează mai puţin în acest moment cine pune ordine în haos: statul, capitaliştii înşişi, Bunul Dumnezeu. Important este ca actuala criză să se liniştească, după care să urmeze restructurarea sistemului şi schimbarea de fond a sistemelor de protecţie şi de gestiune a riscurilor, în principal prin creşterea transparenţei şi prin moralizarea capitalismului financiar.
5 comentarii:
Hai ca vă lămuresc eu acum ce fel devine chestia cu pomenita creativitate. Iaca aici. Textuleţul ăsta l-am primit ieri pe mail de la Ancuţa Florea. Şi-l dau mai departe. Spre luminare.
Deci:
"Managerii americanii si cei japonezi au decis sa se intreaca la canotaj. Ambele echipe s-au antrenat din greu. In ziua cea mare, se simteau pregatiti. Japonezii au castigat cu un avans de 2 km iar americanii au fost extrem de descurajati ca au pierdut. Moralul lor s-a prabusit.
Managementul a decis ca motivul unei infrangeri atat de zdrobitoare trebuie aflat, asa ca au angajat o firma de consultanta care sa investigheze problema si sa recomande actiuni corective.
Consultantul a aflat ca echipa japoneza a avut 8 oameni la vasle si unul la carma; americanii au avut un om la vasle si 8 la carma. Asa ca, dupa un an de studii si milioane de dolari cheltuiti, firma de consultanta a ajuns la concluzia ca sunt prea multi oameni la carma si prea putini la vasle in echipa americana.
Pe masura ce se apropia cursai din anul urmator, structura manageriala a echipei americane a fost complet reorganizata. Noua structura cuprindea: 4 manageri de carma, 3 manageri zonali de carma si un nou sistem de urmarire a performantelor pentru omul de la vasle, ca sa i se asigure stimulent in munca.
Anul urmator, japonezii au castigat cu un avans de 4 km.
Umiliti, cei din corporatia americana l-au concediat pe vaslas pentru performanta lui slaba si le-au acordat managerilor prime, pentru ca au descoperit unde era problema."
Foarte tare, Mordechai. Dar aia jonglau cu banii lor.
Revenind, de data asta cred ca se va lasa cu scandal. Mare de tot. Pentru ca americanul, contribuabilul american, va reactiona. Si cred ca foarte dur. Pentru ca n-a fost obisnuit cu astfel de practici.
Iar politicul nu este tocmai unanim in pareri. McCain a declarat ca, din punctul lui de vedere, AIG trebuia lasat sa cada, nu sa fie salvat de banii contribuabililor.
"Important este ca actuala criza sa se linisteasca, dupa care sa urmeze restructurarea sistemului".
Parerea mea este ca socul a fost prea mic pentru a se purcede la restructurare. Numai dupa un soc care sa zgaltaie din temelii intreg sistemul se va putea trece la "cresterea transparentei si moralizarea capitalismului financiar". Deocamdata e prematur a se astepta asa ceva dupa pierderea doar a catorva zeci de miliarde de dolari.
Interesant este ca in revista romaneasca "Capital", dl. Ionut Popescu, fost ministru de finante, considera nimerit acum sa-si consacre editorialul...branzei pentu pisici.
In romaneste se psuen asa "doi cu sapa , trei cu mapa"
Schema Ponzi
Presupunand ca numarul participantilor la jocul de tip Caritas, este infinit, toata lumea poate sa castige.
Cand se permite de catre un stat un asemena joc la nivel de tara, ce se paote deduce de aici !? In afara de o categorisire la nivel inferior a nivelului de inteligenta a legiferantilor ?
Trimiteți un comentariu