Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

11 septembrie 2001: despre ce vorbim?

Atentatele de 11 septembrie 2001 sunt o realitate. În turnurile gemene ale WTC şi la Pentagon au murit mii de oameni. Nimeni nu poate nega moartea lor. De aici încolo se poate discuta ORICE.

Nu fac parte dintre aceia care cred că guvernul american a pus la cale totul, din cine ştie ce motive obscure, cum ar fi găsirea unui pretext pentru a produce o schimbare de regim la Kabul şi la Bagdad. Numai că, printr-o lungă serie de decizii nefericite, de complicităţi şi de imbecilităţi, Administraţiile Reagan, Bush senior, Clinton şi Bush junior au creat premizele acestei tragedii.

Din proprie experienţă profesională, ştiu că niciodată la originea unui accident nu se află o singură cauză, ci un complex de factori favorizanţi. Mai mult ca sigur totul îşi are originea în jocurile de putere ale Războiului Rece, în special în deciziliile americane care au favorizat Revoluţia Islamică din Iran şi prăbuşirea regimului şahului Mohamed Reza Pahlavi Ariamer. Revoluţia din 1979 a transformat Iranul într-o republică islamică, sub conducerea ayatollahul Ruhollah Khomeini, liderul Revoluţiei.

Regimul nou instalat la Teheran a intrat în conflict direct cu SUA, care favorizaseră schimbarea de regim, lăsându-l din braţe pe Şah, după ce peste 50 de resortisanţi americani au fost luaţi ostateci în sediul Ambasadei americane. Mai mult, noii conducători ai Iranului au decis să exporte Revoluţia Islamică în lumea arabă, intrând în conflict deschis cu ţările din zonă.

Echilibrele din lumea islamică, şi aşa extrem de fragile şi de greu de menţinut, au fost bulversate de intenţia Teheranului de a exporta Revoluţia Islamică. Pe acest fond, dar nu din această cauză, se petrece intrarea trupelor sovietice în Afganistan, la chemarea guvernului de la Kabul. Şi începe ceea ce va fi Vietnamul URSS. Serviciile secrete americane au intervenit în războiul civil din Afganistan, pentru a crea o situaţie care să oblige URSS să intervină direct.

Brzezinski scria: "We didn't push the Russians to intervene, but we knowingly increased the probability that they would...That secret operation was an excellent idea. It had the effect of drawing the Soviets into the Afghan trap...The day that the Soviets officially crossed the border, I wrote to President Carter. We now have the opportunity of giving to the Soviet Union its Vietnam War." Carter a aprobat finanţarea gherilelor anticomuniste din Afganistan, iar Reagan a escaladat conflictul.

Ştim cum s-a terminat acest conflict, doar că fondurile americane şi instructorii CIA au lăsat în urma lor o armă mortală, care se va întoarce împotriva lor: mujahedinii. Printre ai căror sprijinitori se află şi Arabia Sudită, inclusiv un individ pe numele lui Osama Bin Laden. Cel care va conduce organizaţia Al-Qaeda.

Avem deci nişte indivizi care nu şi-au construit alt plan de carieră decât să se bată cu sovieticii în Afganistan, care, după retragerea lor se trezesc "orfani", avem nişte regimuri arabe, în general monarhii petroliere, aliate Statelor Unite, despotice şi corupte şi avem oameni precum Bin Laden, care-şi caută un nou duşman. Şi mai avem şi primul război din Golf, care a adus trupele americane în Arabia Saudită.

Un amestec exploziv, care nu avea cum să nu sară în aer, mai devreme sau mai târziu. Prima încercare a avut loc tot la WTC, în 1993. Atacul din 11 septembrie 2001 este, din punctul meu de vedere, momentul central al unui lung proces de acumulare a frustrărilor în partea radicală şi fundamentalistă a lumii arabe, care a crezut că SUA, pe care le-au sprijinit în Afganistan şi în lupta lor cu "imperiul Răului", vor folosi influenţa lor pentru a rezolva o serie de conflicte vechi din zonă, cum este cel israelito-palestinian, dar şi pentru a genera "schimbări de regim" în ţări precum Arabia Saudită şi Egipt.

Americanii nu aveau astfel de gânduri. Au continuat să sprijine regimul saudit, care era cel mai bun client pentru armamentul american. Cinismul lor a inflamat ura împotriva Occidentului peste tot în lumea arabă.

Personal, consider că atentatele de la 11 septembrie 2001 nu sunt un episod al unui război terorist global, ci o afacere saudito-americană. O acţiune punctuală a celor dezamăgiţi că sacrificiile lor în Afganistan nu au adus schimbarea aşteptată, tocmai pentru că americanii i-au ignorat.

Nu cred că, singură, Al Qaeda putea planifica şi organiza aceste atentate. Al Qaeda a fost doar un prestator de servicii, nu dintre cei mai semnificativi. Vinovaţii trebuie căutaţi în serviciile secrete saudite şi pakistaneze, fără de care atentatele nu ar fi fost posibile. Şi, evident, în serviciile secrete americane, care ştiau unele lucruri, colaborau cu Bin Laden, care a fost o lungă perioadă agentul lor.

Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost o oportunitate pentru Administraţia Bush, pentru a consolida, sub pretextul războiului antiterorist, momentul unipolar al Americii şi statutul de hiperputere militară, pentru a domina fără drept de apel lumea. Numai că războaiele din Afganistan şi din Irak au costat SUA peste 1000 de miliarde de dolari, au arătat faţa violentă, antidemocratică şi ameninţătoare a puterii americane şi i-au pus în discuţie autoritatea morală.

Mai mult, SUA au parte, alături de aliaţii lor din NATO, de un război prin intermediari, în care sunt angrenate şi Iranul, şi Pakistanul, poate şi China, şi Rusia, toate îngrijorate de tendinţele hegemonice ale Washingtonului.

Şi cine vrea să vadă în toate aceste evenimente o "ciocnire a civilizaţiilor", să se mai gândească o dată. Ciocnirea civilizaţiilor este o explicaţie comodă, din seria "populismul soluţiilor simple". Civilizaţia occidentală e bună, islamul e rău. Iar Hoolywoodul ne-a învăţat că binele învinge întotdeauna.

Lucrurile sunt mult mai complicate. Numai că prostul obicei al americanilor de a simplifica nepermis totul îi face să ia adesea deciziile cele mai proaste, în momente decisive. Deocamdată statutul de hiperputere le permite să se scoată. Pentru câtă vreme?

Ce va fi? Greu de spus. Totul depinde de felul în care evoluează situaţia din Afganistan, unde a început, de fapt, totul. Ca de obicei, cine sapă groapa altora, cade singur în ea. Încercând să "ofere" URSS Vietnamul lor, americanii au acum de gestionat consecinţele unei decizii pe care timpul nu a confirmat-o. Aviz decidenţilor politici şi militari: victoria sau înfrângerea se validează doar în perspectiva timpului lung. Retragerea sovieticilor din Afganistan nu a fost o victorie pentru SUA, ci o înfrângere, iar costurile le plătesc acum, în Irak, în Afganistan, în Pakistan, mai nou, dar şi la nivel global. Iar ţări precum Rusia şi China sunt ferm hotărâte să pună la încercare capacitatea americanilor de a domina lumea, pentru a-şi promova interesele specifice.