Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Negocieri

Bun, negocieri e un eufemism pentru ceea ce se întâmplă între PSD şi PD-L. E de fapt un soi de învârtit în jurul cozii: Stolojan e mai neutru decât Elveţia, el neparticipând la negocierile politice. Se ocupă doar cu "scenariile". Care scenarii par să descrie criza şi posibilele răspunsuri. Dar ştie cineva cu adevărat ce înseamnă pentru Româniua criza asta şi cu ce se mănâncă? N-aş băga mâna în foc!

Pentru PD-L de negociat negociază Băsescu. Nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe: Boc e doar un alt nume al lui Băsescu. Cineva povestea o scenă de comedie pură: cum ajungea într-un punct delicat al negocierilor, Boc dădea fuga la telefon, să-l întrebe pe Licuriciul de la Cotroceni. Şi ca să fie clar pentru ai lui care sunt directivele de la Cotroceni, punea telefonul pe speaker!

Pentru PSD se face că negociază Mircea Geoană, dar de fapt negociază dorinţa de nestăpânit a unora de a ajunge la caşcaval. De aici şi cedările pe care le fac pesediştii cu toptanul! Totul este să nu se trezească la un moment dat că au negociat pielea ursului din pădure, pentru că în spatele lor Traian Băsescu şi mâna lui înarmată cu pix şi microfon, DNA, pun de-o altă formulă de guvernare, cu oaste de strânsură. Vă daţi seama ce se porneşte în PSD, dacă negocierile eşuează? După ce s-au compromis şi şi-au nemulţumit profund electoratul, aliindu-se cu aceia care i-au înjurat în fel şi chip timp de un deceniu şi mai bine, care le-au pus tălpi la Internaţionala Socialistă, i-au pârât la Bruxelles şi au făcut tot ce e posibil să-i discrediteze? E jihadul în varianta celor trei roze!

Şi sunt şanse să se ajungă la un eşec. Pentru că rămâne problema UDMR. Pe care Băsescu o va folosi pentru a forţa eşecul negocierilor. Se vede asta din condiţiile pe care le pune la numirea miniştrilor: să nu fie "pătaţi", să nu fie primari sau preşedinţi de consilii judeţene, şi în general să nu fie pesedişti!

Traian Băsescu nu-şi doreşte un guvern cu PSD. Dar o anumită conjunctură l-a obligat să accepte aceste negocieri, pentru a câştiga timp, în vederea găsirii sprijinului pentru un guvern minoritar format de PD-L şi de UDMR. Acum rămâne de văzut ce se va întâmpla la alegerea structurilor de conducere ale celor două Camere, pentru a şti cât de mult îşi doreşte Băsescu această alianţă. Dacă acordul politic între cele două partide se va semna până luni, înseamnă că n-a găsit o alternativă. Dacă nu se semnează, e semn că ne aşteaptă surprize mari.

În caz de eşec, maxim ce poate obţine PSD este un post de vicepreşedinte la Senat şi unul la Cameră. În rest, jale mare! Poate că îşi merită soarta cei din PSD. Când joci la două capete şi nu ai nici serviciile, nici DNA de partea ta, mai devreme sau mai târziu o iei în freză!

Traian Băsescu nu e nici pe departe geniul politic pe care ni-l prezintă presa portocalie şi pupincuriştii de genul TRU. Nu, este doar mai imoral, mai lipsit de scrupule, mai nesimţit decât ei toţi la un loc. Şi mai decis ca oricând să nu lase să-i scape al doilea mandat. Are nevoie mai mult ca oricând de el. Într-un fel e disperat, şi nu se dă în lături de la nimic să-l obţină. El are cu adevărat o miză!

Ceilalţi pot trăi foarte bine şi la putere şi în opoziţie. El nu. Cu toate serviciile, cu tot DNA, el este cel mai expus dintre toţi. Are poziţia cea mai fragilă, politic vorbind. Mandatul ăsta a fost un eşec, şi nu mai are la dispoziţie decât câteva luni pentru a schimba imaginea despre el. Şi nu o poate face decât cu un guvern obedient, care să nu-i iasă din cuvânt. Deşi s-ar putea să fie prea târziu pentru o schimbare, trebuie să încerce. Şi eşecul acestor negocieri ar fi începutul acestei schimbări de imagine, i-ar da ocazia să pozeze în salvatorul naţiunii, să ofere imaginea unui politician responsabil, care oferă ţării un guvern într-un moment în care alţii nu vor decât ciolanul.

Rămâne o întrebare: şi dacă PSD îi face surpriza, acceptă toate condiţiile şi gace guvernul, după care îi pune tălpi? Pe unde scoate cămaşa Băsescu? E un joc pe muchie de cuţit... Un soi de ruletă rusească.