Ieri, surpriză! Nema Internet acasă! Nu e totuşi o mare surpriză, s-a mai întâmplat. De câte ori face Romtelecom vreo manevră prin centrală şi prin servere, pică şi Internetul. După care îşi revine. Doar că ieri mi-au tăiat şi serviciul de voce. Pe motiv de neplată. Numai că eu tocmai plătisem factura. Telefoane, melodii leşinate timp de vreo oră, dau de cineva de la comercial. "Staţi să verificăm" "Stau, zic eu, că am antrenament la stat! Dar stau pe bani mulţi, că dau telefon de pe mobil!" "Verificăm" Bine, verificaţi!"...Miau, miau miau, iar se vaită robotul, chipurile să-mi facă şederea mai plăcută. "Ne scuzaţi, banca a confirmat cu întârziere plata. Vă recuplăm." N-am apucat să-i mai zic mersi!, că a şi închis.
Internetul, canci. Iar o oră de ascultat melodii cretine, de pe fix de data asta, şi sfaturi, de genul "nu închideţi, să nu vă pierdeţi prioritatea la preluarea apelului." Care prioritate, robot idiot? Sun la alt număr, unde un robot îmi dă un sfat: "sună mata la o898989... şi pentru 5 Euro plus TVA îţi răspunde imediat cineva. Dar nu-ţi garantăm că se va întâmpla ceva pozitiv."
Sun, îmi răspunde un ameţit, îi spun despre ce este vorba. Răspunsul a fost de milioane! "Vă rugăm să aveţi răbdare, durează cam 48 de ore până se restabileşte legătura!" Şi pac, a închis! Cinci euro! Plus TVA! Aha! Ca să dea un clik cu şobolanul într-un program ălora de la Romtelecom le trebuie 48 de ore? Uite că da! Păi şi un pui de melc handicapat s-ar mişca mai repede!
Dar nu s-a terminat! Pentru că am strâns nişte puncte la Vodafone, m-a mâncat în fund să-mi cumpăr de la ei un telefon. Că, deşi gratis, tot din banii mei e! Nokia 2630. O mizerie de telefon, care a refuzat cu încăpăţânare să funcţioneze: pierdea sau nu avea semnal, şi una-două îmi cerea codul pin!
Ia-o prin Bucureşti, cu el la service. Acum aştept un SMS de la ei. Când l-or repara, numai bunul Dumnezeu ştie!
Eu înţeleg că trăim în România, şi că aici capitalismul e doar un alt nume pentru jaf cu acte în regulă, dar nici aşa! Poate că mai am şi altele de făcut decât să stau lângă telefon cu orele, pentru a obţine o informaţie de la operatorul meu de telefonie, pe care îl plătesc cât nu face, şi pe care îl doare fix în cur de nevoiele mele!
În general, noi, românii, nu avem o cultură a serviciilor. Oriunde te duci, eşti tratat ca un duşman al vânzătorului sau prestatorului de servicii. Te urăşte în mod profund, ar vrea să te vadă mort, doar pentru că l-ai deranjat cu prezenţa ta. Deşi îi dai bani, bani munciţi de tine, nu furaţi. Şi din banii ăia trăieşte el, nu din altceva.
Probabil că în România nu se moare de foame, pentru că dacă s-ar muri, s-ar schimba şi atitudinea faţă de muncă, şi de client. Dar acest lucru se şi învaţă, în familie şi la şcoală. Numai că o cultură care să fie propice economiei dominată de servicii trebuie să fie una neconflictuală. România este dominată de o cultură a confruntării, şi acest lucru se vede şi în felul în care eşti tratat şi de funcţionarii publici, şi de vânzători, şi de medici, şi de toţi cei a căror activitate se desfăşoară în spaţiul public.
2 comentarii:
Foarte adevărat. Iar dacă îi spui unui vînzător impertinent sau altui prestator de servicii pe care-l deranjează prezenţa ta că e plătit din banii tăi, te priveşte ca pe un omuleţ verde aterizat de pe Marte.
Nu-ti fa iluzii ca prin alte tari serviciile-s mai bune. E adevarat ca nu te declupleaza fara notificare. Dupa citeva notificari scrise, inainte sa te decupleze de la servicii te suna sa te convinga sa nu renunti la ei.
Dar te cred ca romanii is mai negri-n ceru gurii. Sunt suparati pe sistem. Io zic ca romanii nu se pupa in general cu sistemul capitalist care nu le permite eforturi minime cu cistiguri maxime. Noua ne trebuie un sistem mai relaxat, ceva de genul timpul trece leafa merge, mai lucram, mai bem o cafea, mai facem cu ochiu la o duduie, mai facem misto. Astia suntem, latini.
Trimiteți un comentariu