marți, 30 decembrie 2008

Republică, măreaţă şatră!
Azi ar trebui să fie Ziua Republicii. În urmă cu 61 de ani, pe 30 decembrie 1947, Regele Mihai a abdicat( faptul că a fost silit, constrâns, obligat, nu contează ce termen folosim, e mai degrabă un amănunt, pentru că nu-mi aduc aminte ca un rege să fi abdicat că aşa i-a venit lui pe chelie), lăsând locul unei noi forme de guvernământ, Republica. Populară, că aşa era moda la vremea aia, în Est. Şi iar nu are cine ştie ce importanţă faptul că în acel timp România era sub ocupaţie sovietică. Italia era sub ocupaţie americană, în 1946, când şi-a licenţiat monarhul. E drept că, pentru a da bine în poză, italienii au convocat şi un Referendum. Să nu-i uităm şi pe greci, sau pe bulgari.
Se pare că evoluţia firească este de la monarhie la republică, din motive de compatibilitate mai mare cu sistemul democraţiei reprezentative. Ideea că naşterea, nu meritele, te face eligibil pentru cea mai inaltă funcţie în stat(chiar şi acolo unde ea este mai degrabă decorativă) nu este în fază cu valorile politice ale democraţiei.
Nu discutăm ce conţinut a avut Republica pe vremea comuniştilor. Este o discuţie greu de făcut, pentru că nu putem nici aproba în bloc, nici respinge în bloc bilanţul anilor totalitarismului aşa zis comunist. Teoretic, Republica era un sistem de guvernământ modern, în fază cu acelea similare ei din lume. Practic, lipsa pluralismului politic, dar şi economic şi social o făcea greu funcţională.
Discuţia care trebuie făcută este cea privitoare la lipsa de conţinut a Republicii post-decembriste. Apropo: denumirea oficială a statului ar fi trebuit să fie Republica România. Toate republicile europene au denumirea de Republică în titulatura oficială, după modelul Republicii Franceze. Dar nu, noi suntem simplu: România. Asta ne permite să fim ce vrem: republică, atunci când ne place, monarhie, atunci când le vine bine lui Băsescu, sau Regelui Mihai, pentru că, să nu uităm, exisată şi se manifestă ca atare Casa Regală a României. Ceea ce e de tot râsul! Şi n-am pus la socoteală casele regale din ţigănime, că atunci chiar dăm în bâlbâială!
Să nu-i înţelegi pe cei care au schimbat puţin titlul unui cântec celebru al Republicii Populare din "Republică, măreaţă vatră, în Republică, măreaţă şatră? "

6 comentarii:

taranul amar spunea...

Ne lipseste o republica functionala. Dupa '89 baleiem intre republica oligarhica si anarhism. Se pare ca ne defineste superficialitatea, nu este de mirare ca regimul comunist a intrat ca-n branza in '45-'48, s-a rezistat individual, nu in forme asociate (cu exceptia grupurilor de rezistenta din munti).

dan stoica spunea...

Diocletian se pune?
PS Si mai sunt :)

geomarz spunea...

Baleiem numai de la anarhism la anarhism.
Sic.

Anonim spunea...

D-vs. chiar simtiti nevoia sa aveti denumirea oficiala de "D-l. Barbat Constantin Gheorghe", sau V-ati multumi sa Vi se spuna, simplu, "D-l. Constantin Gheorghe" ?
Iar republica isi spun nu doar unele tari europene, ci si majoritatea celor africane si sud-americane. Adica modele de urmat am avea.

Anonim spunea...

Asa e. De regula regii nu abdica de voie. O exceptie - Stefan Nemanja al Serbiei, devenit Sfintul Sava

geomarz spunea...

@ Anonimus Maximus
Pe mine nu m-ar deranja daca si-ar spune cu particula Barbat in fata. Daca pe dumneavostra, da... asta-i alat treaba.

Eu intru sistematic (cand sunt acasa) pe acest sit, pentru ca discutiile se refera la teme actuale, importante. Iar analiza are harul de a fi la obiect si IMPARTIALA, atat de impartiala cat poate fi un comentariu al unui om REAL.
Nu am simtit atitudine tezista si asa numai de-al naibii alta decat ar trebui.
EU fac parte dintre antimonarhistii convinsi. Monarhia si-a trait traiul si si-a mancat malaiul. Niste imbecili de politicieni romani contemporani au ajuns la concluzia ca, daca ii dau si marelui BAL-BAL I-ul o ciozvarta din acumularile de 50 de ani ale acestui popor, pot si ei nationaliza in scop personal cat mai mult din respectivele acumulari.
Casa Regala era o institutie a Rgatului Roman. Prin schibarea statutului acestui stat, proprietatile CASEI regale intrau de drept in proprietatea Statului Roman (20% din terenurile arabile, de ex., pe care s-au constituit ulterior SMA-urile care au hranit ROmania timp de 45 de ani).
Daca Pelesul, Savarsinul, padurile si pamanturile NU ar fi apartinut Casei Regale romanesti ci familiei de Hohenzolern as fi inteles sa li se retrocedeze, dar nici atunci,s-ar fi putut ajunge la o intelegere prin care sa nu se jecmaneasca in asa hal avutul statului.
Numai ca n-a fost asa. Bunurile cu pricina au apartinut Casei regale si nu familiei.
Cand au plecat in doua randuri din tara, o data Carol II cu camarila si o gramada de bunuri si apoi Bal-Bal I-ul cu alaiul lui pesonal, s-a instrainat din tara asta cam tot cel le apartinea ca familie. Printre astea a fost si cea mai mare colectie de Van Gog din lume, la vremea aceea.
Prin saizeci si un pic, la moartea lui Carol II bunurile lui personale au revenit prin testament unui alt fiu, avut in afara casniciei oficiale ca rege al Romaniei, cu una dintre concubinele din Romania devenita apoi sotie legitima in Lusitania unde s-au refugiat. Treaba lor.
Atunci, Bal-Bal I l-a dat in judecata pe mostenitorul legal al lui Carol II si i-a cerut ca, in schimbul acordarii "dreptului" de a purta numele de Hohenzolern sa i de plateasca o suma exorbitanta, pentru urechile mele de copil de la vremea aceea (nu o mai tin minte). Si i s-a platit, in asa fel incat acum am beneficiat de vizita "Printului Paul De Romania".
Asa ca, sa o lase mai moale cu saracia lucie in care a trait prin Elvetia, parca, supravegheat si de ochiul binevoitor al faimoasei "securitati" republicane....