duminică, 7 decembrie 2008

Cum e cu minunile?
Avem noi o vorbă, popor de păţiţi ce suntem: "orice minune nu ţine mai mult de trei zile!" Cu corolarul ei: "orice problemă care nu se rezolvă de la sine în trei zile înseamnă că nu se poate rezolva!" Mă veţi întreba ce mi-a venit aşa de dimineaţă, duminica, atunci când fiecare leneveşte mai mult în aşternuturi?
Citesc asta despre Obama în Washington Post şi-mi aduc aminte că au fost câţiva prieteni nedumeriţi, dacă nu chiar şocaţi de comentariul meu la aflarea veştii alegerii lui Barack Obama: "Da! Şi?"
Alţii au fost nedumeriţi de unele dintre părerile mele în legătură cu alegerile lui Obama în materie de echipă guvernamentală, să zicem, care dezamăgesc, deşi mulţi văd în ele un soi de supremă dovadă de înţelepciune. Păstrarea câtorva dintre oamenii lui Bush şi aducerea la Departamentul de Stat a scorpiei de madam Clinton, cu Bill cu tot, ne face să ne gândim la altă vorbă din popor: "Lucrul amestecat miroase a căcat!"
Lumea l-a ales pe Barack Obama pe o agendă progresistă, şi primul lucru pe care îl face este să renunţe la ea şi să vină la centru, după reţeta lui Clinton. SUA au nevoie de schimbare, dar cu cine s-o facă? Cu aceeaşi oameni care, într-un fel sau altul au generat situaţia de acum, care a precipitat criza?
La pomul lăudat să nu te duci cu sacul! Era clar că Obama nu putea fi lăsat de capul lui, să schimbe cu adevărat lucrurile. Miza era prea mare pentru cei care contează în rândul elitelor politice, economice şi militare ale Imperiului Binelui cu Forţa. Alegerea lui a funcţionat pe post de supapă de siguranţă: a mai eliberat din tensiunile politice şi sociale generate de criză. Dar sistemul este tot sub presiune, şi oamenii din echipa lui o vor mări cât de repede.
Aşadar, cum e cu minunile?

Un comentariu:

zhifku spunea...

parca tot o schimbare s-a produs si in '89. era nevoie de o schimbare si am dat tot de aceeasi oameni. nu stiu cata asemanare este.
respect,
ionut