sâmbătă, 13 decembrie 2008

Politica la crâşmă
Traian Băsescu e la "Clubul Diplomaţilor", la o paranghelie a PD-L, care sărbătoreşte cu întârzire victoria în alegeri. Mă rog, una dintre victorii, că noi avem două criterii de victorie: votul popular şi numărul de mandate. PSD nu şi-a sărbătorit victoria, ocupat fiind s-o clameze şi apoi să se ruşineze de ea.
Evident, Marele, Înţeleptul Conducător, Cârmaci şi Machitor, şi Cel Mai Admirat Român al anului(ce dracu' or găsi românii de admirat la Băsescu: tupeul, nesimţirea, talentul la dat paharul peste cap, lipsa de principii?) profită de ocazie să le ţină o lecţie de politică şi hăhăială aleşilor portocalii.
Chiar nu vrea să înţeleagă nimeni dintre politicieni că politica făcută la crâşmă nu dă bine la bizonul mediu românesc, pentru că o percepe ca pe o formă de dispreţ? Politica se face fie strângând mâini, fie în Parlament şi în sediile partidelor, în general în spaţii publice consacrate, care au o simbolistică a lor. Crâşma este un spaţiu privat, unde se fac şuete şi se discută eventual afaceri. Nu pe şerveţele, printre farfurii, tacâmuri şi pahare se fac guverne şi se scriu programe de guvernare.
În plus, e indecent acest chef politic în vremuri de criză. Cu ce sunt mai puţin vrednici de dispreţ politicienii care petrec decât idioţii ăia din conducerea AIG, care sărbătoreau cu şampanie, caviar şi femei goale prostia statului, care-i scosese din faliment?
Începe prost epoca guvernării roş-portocalii. Şi ce începe prost, se termină şi mai prost! Iar în "prostul" ăsta intră şi lipsa de autonomie a PD-L. Această dependenţă de Traian Băsescu a pedeleilor este un handicap pentru guvernare. Toate deciziile guvernului vor trebui supervizate la Cotroceni, ceea ce lungeşte lanţul de decizie, şi creşte şi timpul de reacţie al guvernului. Ambele penalizante pentru performanţa guvernării în vreme de criză.

Un comentariu:

eugen spunea...

"Ce dracu' or găsi românii de admirat la Băsescu: tupeul, nesimţirea, talentul la dat paharul peste cap, lipsa de principii?"

Pe scurt, golănia. Nicio însuşire nu este mai admirată la noi decît golănia. E normal ca fotoliul prezidenţial să fie ocupat în ţara noastră de un etalon în materie de golănie.