Un Moise pilit, cu poporul prin deşertul crizei

Sincer, nu-l mai înţeleg pe traian băsescu. Nu că l-aş fi înţeles prea bine şi până acum. Şi nu din vina mea. Doar că acum al luat-o rău pe ulei. Într-un moment extrem de delicat pentru guvern, pe care se presupune că-l susţine, de vreme ce a încălcat Constituţia pentru a-l "unge" în funcţie, el declanşează djihadul în partid? Şi dă semnalul răfuielii cu tripleta Blaga-Videanu-Berceanu?

Acum, să nu credeţi că aş regreta ceva văzându-le celor trei pielea-n băţ. Dimpotrivă. Doar că este vorba despre oportunitate. Dacă aşa îşi închipuie că poate scoate PDL de la guvernare, prin determinarea unora dintre partizanii celor trei din Parlament să voteze moţiunea de cenzură, apoi nu ştie ce face. O merita, totuşi, să dai dracului partidul doar pentru a-i salva pielea lui boc? Pentru că impresia mea este că duminică, la Snagov, s-a lansat operaţiunea "salvaţi-l pe tăntălăul de boc!". 

Cu ce preţ pentru partid? Pentru că PDL şi aşa are grave probleme de structurare şi de funcţionare. A crescut mult prea repede, are şi mai mulţi oportunişti decât avea PSD în perioada cât s-a aflat la guvernare, în perioada 2001-2004, altoiul PLD nu a prins, şi se poate rupe oricând, ideologic se află nicăieri, populismul are şi el limitele lui, limite deja atinse în aceste vremuri de criză, când nu poţi promite decât suferinţe şi lacrimi. În plus, cum remarca Vlad Petreanu, se naşte o furie fără precedent împotriva PDL, şi aş adăuga eu, furie care se transformă în ură.

Acum băsescu ar vrea să pună în cârca altora povara guvernării, pentru a-şi reconstrui partidul, în vederea alegerilor din 2012. Doar că nu şi-a găsit proştii. Nici PSD, nici PNL nu vor la guvernare acum. Oricum decizia PSD de a guverna doar după nişte alegeri, la termen sau anticipate, este logică şi îi serveşte interesele. Sper că Antonescu nu se ia în serios când se propune premier, cu guvern liberal minoritar.

Indiferent ce calcule îşi fac unii sau alţii, dacă Moţiunea de Cenzură trece, cea mai raţională soluţie ar fi organizarea de alegeri anticipate. Altminteri nu rezolvăm nimic. Pentru criza care va să vină, cam prin octombrie-noiembrie,  o majoritate parlamentară puternică, stabilă, cu un guvern credibil şi un premier puternic ar fi cea mai bună soluţie. Aşa scăpăm de aranjamentele astea cretine, gen UNPR, aşa scăpăm de discuţii interminabile despre nimicul numit boc.

Alegerile anticipate au şi o altă virtute: detensionează situaţia din societate, care se îndreaptă spre un maximum periculos. Iar această detensionare devine o prioritate. Un nou război politic generalizat sau continuarea guvernării cu boc premier ar duce direct spre o explozie socială.

Sigur, de măsurile de austeritate nu scăpăm. Dar un alt guvern va redistribui mai echitabil povara acestor măsuri în societate. Pentru că în fond asta cer cei care sunt în acum în stradă. Şi care uşor, uşor, uită "Pinguinul" şi încep să-şi reamintească versurile de la "Internaţionala". 

Nu cred însă că băsescu are vreun dram de minte şi va înţelege ce consecinţe au deciziile sale. Când ai un consilier, Sebastian Lăzăroiu, care te compară cu Moise, şi crede că "la ora asta, în România, nu exista un lider politic în afara de actualul preşedinte care să treacă poporul prin deşert", cum să nu te ia flama? Dar din câte ştiu eu Moise nu le avea p'astea cu machitul şi nici nu şi-a pierdut busola prin deşert. Nouă cine ne garantează că nu ne uită dracului în deşet şi se duce la o bere la Port Said?

Una peste alta, confuzia domneşte şi în rândul clasei politice, şi la guvern, şi în societate. Nimeni nu ascultă pe nimeni, nimeni nu cooperează cu nimeni, discursul public a devenit o cacofonie generalizată, şi, cum mai spuneam, toată lumea caută vinovaţi, în loc să caute soluţii.

Asta se pare că e soarta noastră: un Moise pilit ne duce prin deşertul crizei spre nicăieri...