joi, 24 iunie 2010

Un model comunitar




Poate învăţăm şi noi ceva din asta. O singură remarcă: cel care a pus pe roate programul este profesor la o şcoală de urbanism şi politici urbane. Asta spune ceva despre ce înseamnă cu adevărat implicarea intelectualilor în viaţa comunităţilor. Vi se pare un subiect marginal? Nu este. Este un răspuns adecvat unei probleme cu adevărat de securitate naţională pentru americani. Şi dacă mă uit la mine, şi la alţii ca mine, şi pentru noi, românii. Mă refer la dolofani, ca să fiu politicos... 

Apropo: noi avem aşa ceva, adică o şcoală de urbanism şi politici urbane? Eu, unul, nu ştiu de ea. Voi?
Şi să nu uit: mi se pare că, până la urmă asta înseamnă economie, în esenţă, nu teoriile lu' peşte, făcute să le ia banii fraierilor care vor să se îmbogăţească peste noapte. Satisfacerea unor nevoi, nu a unor vise umede...

3 comentarii:

g spunea...

Scola de urbanism exista. O sectie de la Arhitectura (Ion Mincu) este de urbanism. Dar de politici urbane, nu am auzit.
Toti de la Urbanism isi doresc un oras nenascut pe care sa-l conceapa ei. Ceea ce nu se pune problema pentru R.

geomarz spunea...

Si, poate mai sint unii care tin minte cum era conceput Bucurestiul si orasele mari cu SMA-uri in jurul lor care le asigurau DIRECT de la producator produsele agricole.
Si, imi poate spune cineva unde sint femele acelea : de pasari, de vaci cu lapte, porci, legume fructe...
Noile cartiere de "vile" dezvoltate (este un termen care nu li se potriveste) haotic in Pipera, Mogosoaia si naiba mai stie pe unde s-au construit cu ajutorul unor "intreprinzatori" onerosi cu este don Gigi care au luat si falimentat respectivele ferme dupa ce au UCIS animale de milioane de lei la vremea aceea iar mai apoi le-au viidut cu bucatica ?!
De ce ne mai miram ?

Anonim spunea...

Cam stupid. Chestiunea sta cam așa: http://spectator.org/archives/2010/06/24/ignorance-is-liberal-bliss