După circul Moţiunii a urmat, logic şi, vai, cât de previzibil, circul "remanierii". Pe care, onest, NIMENI de la PDL n-o vrea. Ca urmare, nici n-a pus-o nimeni pe hârtie. E drept, boc tot repetă ca un papagal că remanierea se face, nu se discută. Aşa o fi, doar că discuţie e necesară, dacă nu vrei să produci un căcat şi mai mare decât actualul Guvern.
Dar sunt întrunite condiţiile pentru o restructurare de succes a guvernului? O nouă structură a Guvernului, cu reducerea numărului de portofolii, implică emiterea unei noi Legi de funcţionare a Guvernului, care este Lege organică. A mai existat un moment, în 2007, când Senatul n-a fost de acord cu reorganizarea Guvernului, după ieşirea de la guvernare a PD. CCR a dat dreptate Guvernului, şi reorganizarea a fost acceptată. În decizia Curţii găsim acest paragraf: "În art.36 din Legea nr.90/2001 se menţionează că ministerele şi miniştrii se aprobă de către Parlament, prin acordarea votului de încredere la învestitură, însă primul-ministru poate cere Parlamentului modificarea structurii Guvernului prin înfiinţarea, desfiinţarea sau, după caz, divizarea ori comasarea unor ministere, situaţie care se supune votului Parlamentului, în condiţiile învestiturii, aşa cum prevăd art.37 din Legea nr.90/2001, şi art.85 alin.(3) din Constituţia revizuită."
Dar dacă judecăm după cele întâmplate ieri, orice formulă de Guvern, propusă de boc, care se supune aprobării Parlamentului, în condiţiile votului de investitură, are şanse să treacă? Mă tem că nu. Şi vom avea o nouă circotecă. Veţi zice că ne-am obişnuit cu circoteca. Da, dar se fac doi ani de când economia României a luat-o la vale. Şi cei care se presupune că o gestionează nu mişcă un deget s-o pună pe drumul cel bun.
Acum vin cei de la BNR şi spun că, de fapt, salariile, pensiile şi protecţia socială vor suferi nu până la sfârşitul anului, ci cel puţin doi ani. E ca şi când nimeni nu acordă vreo şansă relansării economiei. Aşa că unicul criteriu al reorganizării guvernului ar fi împărţirea echitabilă a accesului la resursele publice, multe, puţine, câte mai rămân, între diversele componente ale PDL, în primul rând, dar şi între acesta şi partenerii de coaliţie. Aşa că numărul de ministere contează mai puţin, câtă vreme interesele despre care vorbeam sunt satisfăcute.
Acum aşa ceva se cloceşte în spatele uşilor închise: consensul pentru echitabila jefuire a banului public. Restul este, cum spuneam, ciungă pentru proşti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu