luni, 14 iunie 2010

O ţară la pula lui băsescu




Jalnic spectacol azi, în Parlament. Se aleg doi judecători la Curtea Constituţională. O instituţie, una în plus, pe care traian băsescu a reuşit, cum numai el ştie s-o facă, s-o discrediteze. De ce am ajuns aici? Pentru că metoda sa de guvernare este "aşa vrea pula mea!" Iar când unicul criteriu e ăsta, este greu de găsit justificări raţionale pentru actele puterii portocalii.



La Senat PDL şi-a impus candidatul, pe Iulia Motoc. Sau Moţoc, că de când se poartă scrisul fără diacritice, e mai greu de ştiut ce şi cum. CV doamnei este impresionant. Dar nu ştiu la ce-i foloseşte, de vreme ce va fi teleghidată de la Cotroceni. În plus, nici nu cred că e nevoie să se apese prea mult pe butoane: doamna a făcut parte din Comisia cotrocenistă de transformare a regimului politic din România într-unul putinist.  Să fie primit!



La Cameră lucrurile sunt mult mai complicate şi mai confuze. A fost votat candidatul PSD, Valer Dorneanu. Regina Frumuseţii Plăcintelor, madam Anastase, nu vrea să recunoască votul şi insistă pentru repetarea lui. Azi s-a ascuns în munţi, şi l-a lăsat la cârmă, cu delegaţie, pe Ioan Oltean. A ieşit un halomais de zile mari. Probabil că până la urmă se va ajunge să se voteze conform dorinţei pulii lui băsescu.



Şi pentru ce toate astea? Să se confirme, indiferent de costuri, voinţa sa? Să demonstreze că el e capul haitei? Că voinţa sa e ordin pentru toţi? E atât de convins că deţine adevărul, că doar el are dreptate, că soluţiile lui sunt unice, că toţi ceilalţi sunt proşti?



România a ajuns o ţară la pula unui om. Democraţia nu mai există. Cu o Curte Constituţională controlată direct de la Cotroceni, am intrat direct în totalitarism. După doar nici două decenii de fragilă democraţie. De acum încolo se poate întâmpla orice.


Aş pune pariu că imediat după respingerea Moţiunii de Cenzură va începe lichidarea ultimelor puncte de rezistenţă împotriva puterii portocalii. Se va începe cu PNL şi PSD. Evident, nu vor scăpa nici televiziunile, jurnalele şi jurnaliştii potrivnici puterii.


Puterea este şi un drog. Sigur că te simţi euforic, că savurezi fiecare clipă atunci când vezi cum armate de oameni ţi se supun, oricât i-ai umili şi oricât de rău le-ai face, că se reped să-ţi satisfacă orice capriciu, că ar fi dispuşi să şi ucidă, sau să se sinucidă pentru tine! Ce beţie mai mare decât beţia puterii?


Evident, îl doare fix în cur de măsurile pe care el le-a anunţat. Ştie că nu duc nicăieri. Ştie că vor urma altele, la fel de dure. Nu-i pasă. Important este să se asigure că ţara e la pula lui. Că poate dispune cum vrea de ea, că poate face orice cu oamenii. Nu se simte responsabil de nimic. El e deasupra tuturor. Şi dincolo de orice obligaţie morală şi legală. Triste vremuri trăim!


PS: mă apucă  o imensă greaţă citind că Teo Trandafir votează Moţiunea! Atât! Ca să nu înjur ca la uşa cortului!

3 comentarii:

Adrian Teacă spunea...

Exagerez cînd susţin că azi e prima zi de dictatură?

Constantin Gheorghe spunea...

Absolut deloc!

arsulici spunea...

Tare mă tem că aveți dreptate...