Disoluţia autorităţii este pe zi ce trece tot mai accentuată. Totul se duce dracului cu o viteză incredibilă. Nu mai există legi, reguli, cutume. Dacă oranjgutanii pierd un vot în Parlament, nu-i nimic, îl repetăm până iese cum vrea Pulimea Sa. Dacă se formează o majoritate parlamentară, alta decât cea dorită de Marele Cârmaci, ea este pur şi simplu ignorată până se destramă. Fiecare şef face ce vrea în insdtituţia pe care o conduce. Nimic nu se mai leagă.
Acum bătălia se dă pe Curtea Constituţională. băsescu vrea să aibă control total şi asupra acestei instituţii. Cum ştiţi, deviza lui este "Daţi-mi totul, şi eu fac rahatul praf!" Şi o să i se dea totul. Şi după? Ce va face? Are un proiect pentru România? Şi dacă da, care e acela? văd că a uitat de "reformarea statului", semn că, de fapt, nu asta îl interesa. Să dai afară bugetari şi să le tai salariile nu e totuna cu adaptarea statului la noile tipuri de riscuri care nu pot fi gestionate individual.
Dar a făcut cineva o analiză instituţională? A definit cineva funcţiile statului, pentru a şti cum îl dimensionăm, cât alocăm pentru funcţionarea sa? Evident, nu. Dar avem pretenţia să-l reformăm. Inteligent poporul român, nu?
În 2009 s-au deteriorat grav echilibrele economice. Răspunsul guvernanţilor a fost năucitor: în loc să încerce să păstreze echilibrele, măsurile "imaginate" de "specialiştii" lor amplifică dezechilibrele. Şi se perseverează în introducerea de măsuri care măresc dezechilibrele economice, acestea inducând, la rândul lor, grave dezechilibre sociale.
Statul a ajuns o umbră, autoritatea lui e undeva sub zero. Lumea nici măcar la dictatori nu mai visează. De fapt, cum scriam acum câteva zile, s-au declanşat mecanismele de supravieţuire. Şi statul lipseşte din planurile de supravieţuire ale românilor. Acum statul a ajuns cu adevărat duşmanul cetăţenilor. Care-l urăsc, deşi adevăratul obiect al urii lor ar trebui să fie administratorii statului, nu abstracţia numită stat.
Este grav că am ajuns aici. Este şi mai grav că nu ştim cum să ieşim din groapa pe care ne-am săpat-o singuri, din prostie, din neştiinţă, din nepăsare, din ticăloşie. Aşteptăm, dar nu ştim ce. Un Moise să ne traverseze criza? E drept că Pulimea Sa s-ar oferi s-o facă. Dar cine-l urmează? Cine mai are încredere într-un individ pentru care minciuna este a doua natură?
Şi dacă nu el, cine anume poate reda încrederea naţiunii române şi respectul de sine? Cine îi poate arăta un drum, fără pretenţia că, făcând asta, este salvatorul ei? Nu cred că vom afla prea curând răspunsuri la întrebările astea...
3 comentarii:
Chiar vorbeam cu un amic evreu emigrat si el, ca si in Israel s-a distrus din capacitatea statului odata cu venirea la putere a dreptei. Stinga a fost treptat inlocuita cu partide religioase (ca si in Romania unde biserica s-a ancorat puternic in politica, cu cite o biserica la fiecare colt de strada, propavaduind saracimii fericirea, dar pe lumea cealalta). Sindicatele au pierdut din puterea de influenta, si angajatii au din ce in ce mai putine drepturi.
Degradarea de care vorbesti are loc peste tot, mai putin in statele puternice economic. Deci tarile mici, folosite de statele mari, acum nu prea mai au la ce sa suga...
Si discutia inevitabil duce la capitalism, un sistem deja perimat pe care nu stim cu ce sa il inlocuim. Raul cel mai mic?
În percepţia românilor statul a fost mereu "duşmanul".
http://nastase-adrian.blogspot.com/2009/01/statul-nostru-dumanul-nostru.html
Şi percepţia asta n-a putut fi schimbată nici de actuala orânduire "democratică". Are rost să ne întrebăm de ce?
Ei, eu care vad peste tot scenarii, mai ca-mi vine sa cred ca e lucratura si asta, cum a fost si punerea pe butuci a industriei si agriculturii romanesti, si transformarea Romaniei intr-o tara de importatori si consumatori, recte o colonie. Probabil ca aceeasi forta oculta submineaza acum tot ce ar mai putea constitui coloana vertebrala in aceasta tara, si urmatorul pas e anexarea. (Nu ma uit spre Ungaria cind spun asta. Ungaria e doar "suspectul de serviciu".)
Cind se intimpla ceva in lume, eu ma intreb intotdeauna cui foloseste. Cui i-a folosit trnsformarea Romaniei in colonie si subminarea autonomiei ei economice? E clar. Cui ii foloseste dezordinea sociala si lipsa de incredere in stat si institutii? Probabil acelorasi.
Eu nu cred ca Basescu si ai lui fac toate acestea din rautate sau din prostie. Cred ca nici ei nu stiu unealta cui sint si ce plan urmaresc. In nici un caz unul care sa rezolve ceva pentru cetateanul roman, acesta nu e pe agenda lor, n-a fost si nu va fi.
Cit despre reforma institutiilor statului, aveti dreptate, nu putem reforma ceva despre care nu stim nimic, daca n-avem nici un model pe care sa-l implementam, adica sa stim naibii ce vrem de la fiecare organism, de la fiecare functionar, de la fiecare serviciu. Sintem scurti in fisa postului cu totul la stat. de fapt, presedintele, jucatos sau nu, ce trebuie sa faca? Ca nu stim. Vorbeste mult, in schimb.
Trimiteți un comentariu