miercuri, 16 iunie 2010

Cultura managerială la români




Cu ceva vreme în urmă scriam despre o discuţie avută cu un om de afaceri străin, care, printre altele, remarca un lucru important, din punctul meu de vedere: managerii şi patronii români sunt printre cei mai duri şi mai imbecili dintre cei cunoscuţi de el. Şi îmi spunea că acest tip de cultură managerială, în care omul, angajatul, nu contează, e tratat cu sictir, e umilit şi prost plătit face întreprinderea românească neperformantă şi fragilă. 



Evident, mi-am luat înjurăturile de rigoare pentru ce-am scris. Dar ce citesc eu azi în oficios? Un interviu cu un român plecat prin anii 80 din ţară şi ajuns capitalist fruntaş pe ramură. Care ce zice despre mangaerul român, care urcă firma pân' la cer?  



"Oamenii de afaceri au o reputaţie proastă în România şi asta pentru că tratează oamenii foarte prost. Nu doar prin faptul că nu îi plătesc, dar şi prin comportamentul lor. Felul în care ei înţeleg duritatea este eronat. În România, a fi dur înseamnă a fi un bun om de afaceri şi această duritate presupune să tratezi oamenii cât se poate de prost, deseori fără respect şi cu o anumită superioritate. Acest mod de management este eronat şi nu duce la rezultate bune. Dar există şi problema că mulţi oameni acceptă ca managerii lor să se comporte aşa cu ei. Din aceea este o problemă care se perpetuează."


Păi, asta e cultura românească în materie! ÎNTOTDEAUNA patronii români s-au purtat cu angajaţii cum se purtau boierii cu sătenii de pe moşiile lor. Ăsta a fost singurul lucru care s-a transmis în timp în materie de cultură organizaţională. Citiţi "Tănase Scatiul" şi veţi înţelege. Şi atunci? Aşteptăm altceva şi de la "patronii politici"? Ei nu vin din aceeaşi cultură? Putea fi Pulimea Sa altcumva?


Obişnuiţi-vă cu gândul! Şi luaţi-o din loc! Cum, mai devreme sau mai târziu, o va face, a doua oară, şi nenea ăsta. Putredul Occident l-a făcut prea bleg  pentru mioriticul plai...

9 comentarii:

Shadow spunea...

@Dle Gheorghe

Sa nu cadem in pacatul generalizarii. Cunosc manageri romani care "opereaza" in Romania care sunt "painea lui Dumnezeu".

Romania trece azi si trece de vreo 20 de ani prin perioada "neolitica" a capitalismului. Absolutismul capitalist. "Seful sunt io" este tipul de "politica de firma" de multe ori aplicata. Si se "transpune" de "sus pana jos" pana la cei mai mici "sefuti".
In timp nu poate sa dureze pt ca atata timp cat "loialitatea" angajatilor nu este "castigata" nici "motivarea" lor nu este "suficienta" deci nici "randamentele" nu sunt optime. Mai exista inca o "marja" mare a acestor "randamente" bazate pe "costul redus" dar aceasta marja se diminueaza de la an la an.

Anonim spunea...

In economiile dezvoltate spre care suntem invitati sa ne luam zborul, baza sta in IMM-uri. Firme mici. Microintreprinderi. In aceste firme nu prea ar avea loc managerii de care spui, pentru ca nu exista posturi de manageri.

In loc de o invitatie defetista la parasirea locului, mai bine ai incerca sa scoti in evidenta faptul ca ar fi bine ca tot mai multi oameni sa incerce a intra in randul micilor intreprinzatori.

Ah, scuze, am gresit blogul. Aici nu exista decat conceptia ca un cetatean e fie angajat la tatucul stat, fie este exploatat de patronul veros. Sa isi ia fiecare cumva destinul in maini nu este o norma de gandire acceptabila in comunism.

Constantin Gheorghe spunea...

Nu, în economiile alea baza NU stă în IMM uri. IMM urile depind de coloşi. Fără trans-naţionale, fără marile întreprinderi capitaliste, pula IMM uri. A, că şi unul care înfige zambila în brânză se poate considera IMM, treaba lui. Dar cel care produce bunuri industriale şi servicii mai sofisticate TREBUIE să aibă cultură managerială. Cu atât mai mult cu cât eşti considerat IMM, în anumite ţări, şi când ai mia de angajaţi.
Iar ca să lucrezi cu transnaţionalele sau cu marile companii trebuie să cunoşti cultura lor de întreprindere, să ai manual de calitate, să asiguri calitatea, să investeşti în pregătirea oamnenilor, adică fix ce NU fac patronii români. Şi apoi se plâng că-i scot alţii de pe piaţă.

Nu te crede mai deştept decât eşti. Am lucrat şi la "stat", şi la "privat", şi în "multinaţionale". Chiar pot face diferenţa. Şi nu sunt tocmai fan al statului angajator, ci al statului planificator strategic şi regulator.

Anonim spunea...

Tragedy and Hope
A History of the World in Our Time
By
Carroll Quigley
Volumes 1-8

"The powers of financial capitalism had far-reaching aim, nothing less than to create a world system of financial control in private hands able to dominate the political system of each country and the economy of the world as a whole. This system was to be controlled in a feudalist fashion by the central banks of the world acting in concert."
"I know of the operations of this network because I have studied it for twenty years and was permitted for two years, in the early 1960's, to examine its papers and secret records. I have no aversion to it or to most of its aims and have, for much of my life, been close to it and to many of its instruments. I have objected, both in the past and recently, to a few of its policies...but in general my chief difference of opinion is that it wishes to remain unknown, and I believe its role in history is significant enough to be known."

-- Carroll Quigley, Bill Clinton's mentor

http://www.alexanderhamiltoninstitute.org/lp/Hancock/CD-ROMS/GlobalFederation%5CWorld%20Trade%20Federation%20-%2098%20-%20Tragedy%20and%20Hope.html#Chapter%201%E2%80%94Cultural%20Evolution%20in%20Civilizations





este clar ca ai dreptate cu imm-urile! este ceva strigator la cer in ce hal au ajuns romanii! niste salbatici care vad in maciuca rezolvarea pt orice problema! amuzanta chestia aluia cu destinul in mina. :)))
sa ne spuna ce face cu el in mina? vedem dar ar fi o chestie confirmarea din gura acestor turme de prosti. ineptia cu privatii salvatori vad ca nu mai dispare tot asa ca si cealalta cu comunistii care nu stiu ce mai fac desi nu mai sint de mult dar se pare ca timpul la romani are o alta valoare. :))) numai timpenii in mintea lor dar se mira ca nu le merge bine si ca nimeni nu ne respecta fara sa-si puna problema ca nu exista motive pt asa ceva.
spune-i unui handicapat d-asta care ne inebuneste cu minunatul capitalism falimentar ca doar ne-a livrat cele mai mari esecuri din istoria omenirii dar biruitor sa ne dea ceva o lista cu "succesuri" ca sa le cautam sa vedem daca exista! eu o dau pe ailalta cu falimete totale si distrugatoare ca o am facuta si o pot gasi oriunde oricind pt ca librariile si bibliotecile gem de astfel de carti scrise numai de vestici f multi contemporani cu aceste timputi si multi prea tineri ca sa mai scoata romanul lozinca cu comunismul care i-a platit ca el doar d-astea mai este in stare sa pastreze in memoria care se bazeaza pe f putin ram.

Anonim spunea...

Constantine, constantine, definitia europeana a unui imm este pana la 250 de salariati. Stiu, e greu cu studiul, e mai simplu de aruncat vorbe din varful buzelor (auzi, imm cu 1000 de salariati!!!).

Daca te chinui si ceva mai mult cu statisticile, vei vedea ca o firma medie din tarile pe unde ne trimiti are putin peste 6 salariati.

Asa ca va urez spor mult cu munca la stat! La stat degeaba!

Anonim spunea...

E distractiv sa vad cum identificati cultura manageriala ca vinovata pentru neajunsurile economice. Nu uitati si de cultura productivitatii scazute si cea a nemuncii. Au si acestea ceva contributii la modelele de management din Romania.

Si, ca si cum nu era de ajuns, exemplul citat de antreprenor care da martuire despre aceasta cultura precara este unul care... face specula imobiliara. Bravo! Asta da antreprenor! Munca, nu altceva! La saiba si piulita, la tractoare... stai asa, el e chiar cel ce a cumparat Tractorul Brasov pentru ca sa faca un mall in loc! Nu mi se pare cea mai potrivita persoana sa vorbesca despre virtutile unui manager.

Iar ca autorul blogului sa vorbeasca despre aceasta postura e de-a dreptul hilar, avand in vedere preferintele sale etatiste si ura feroce fata de tot ce inseamna initiativa privata, iesita din arealul controlat sau controlabil de stat.

Constantin Gheorghe spunea...

În primul rând nu pot să nu admir curajul de a scrie anonim. Este tipic românesc, alături de cultura managerială. Nu ştiu cum dracu se face, dar românii care acasă sunt "leneşi", "lipsiţi de iniţiativă", "chiulăi", se transformă peste noapte în întreprinderi conduse de manageri demni de acest nume. Şi sunt şi serioşi, şi productivi, şi punctuali, au iniţiativă, nu chiulesc. O fi contând şi faptul că patronatul îi respectă şi le respectă demnitatea, îi plăteşte decent? Organizează mai bine munca? Ştiu ce vor? Locurile de muncă arată decent?
Ca să vezi!

pacos spunea...

Ca sa calmam un pic spiritele, trebuie sa admitem ca generalizarea asta nu-i buna. Sunt "manageri" si MANAGERI. Si in multinationale, si in micile afaceri de tip IMM, ca si la stat. Nu de la Ernst&Young (multinationala serioasa) era fata aceea de 25 de ani care a murit de epuizare? Unde e respectul fata de angajati? si mai ales unde e "managerul"?
Si exemplul de la stat: lucrez, asa cum spuneam, intr-un institut de cercetari. M-as duce undeva la privat, dar in domeniul meu nu exista, la noi, privat. Ai crede ca lucrurile, din punct de vedere al managementului institutului, sunt relativ normale, atat cat pot fi de normale azi in tara asta. Dar nu vreti sa stiti cam cum arata unele dintre "laboratoare". Cu demnitatea, cam nasol. Adica, daca muschii directorului economic nu vrea, nu e bani dom' cercetator. Care contracte de munca, care atestate? "Eu sunt sefu'!" Care sef gaseste intotdeauna bani pentru benzina masinii institutului (ca doar n-o veni la munca cu RATB-ul, nu-i asa?), bani pentru telefonul mobil, bani pentru unele si altele.

Vorbim de cultura manageriala. Care contribuie la eficienta si performanta unei companii. Dar poate ca ar trebui sa ne uitam mult mai atent la ce fel de companii avem aici in Romania.

Fluieratorul spunea...

Hei, nu bagati sub umbrela de "manager" pe orice vechil angajat de transnationala care face pe "unsul lui Dumnezeu pe pamint" pe-aici. In cazurile de multinationale cunoscute de mine, managerul roman este un arendas care-si face siesi parte cit poate si, depinzind de crcterul si educatia de acasa, isi bate sau nu joc de subordonati. Este mai potrivit cuvintul romanesc de "administrator", sau "gestionar" daca vreti, pentru astfel de functiune.

E de discutat care sint bunii si prostii din bransa managerilor, de la stat sau privat, de la o firma mare sau mica. FYI, oricit de mica ar fi firma, exista ROLUL de manager in ea, chiar daca nu si functia pe statul de functiuni.

Again, daca ce-am citit, vazut si practicat este acoperitor pentru realitatea in cae traim, as intreba de care manageri vorbiti? De portofolii, proiecte, afaceri, sau de organizatii, resurse de tot delul, inclusiv umane?

Flacaul cu nume frantuzesc care a dat interviul a fost destul de expeditiv cu discutia, si a amendat numai ideea ca in loc sa motiveze, managerul roman are tendinta de a ameninta, ceea ce poate fi adevarat pentru orice manager citeodata, si pentru orice om, ca nu sintem nici unii niste eliberati in viata.

Managerii romani de top, daca e sa ma refer la topul statului si al afacerilor private in acelasi timp, au o mentalitate de clan. Mafiot, daca vreti. Nu stiu daca Tanase Scatiu e exemplul potrivit, mie mi se par mai degraba niste slugi are lui Corleone, pentru care exista afacerea, dar exista intotdeauna si "instanta superioara", ale carei hotariri nu se discuta. La instanta superioara intra politicieni cu influenta, manageri straini, actionari puternici, etc.

Asa ca manageri "ca la carte" eu nu cred ca exista in lume. Meseria asta e plina de derogari, pentru unicul scop care ne mina pe toti in lupta in capitalismul asta: maimizarea profitului, cu limite, desigur. Aici asigurarea calitatii e o poveste, sint putini care chiar fac calitate, majoritatea sint la limita inacceptabilului, dar asta e intotdeauna un compromis in care intra ca factor primordial lipsa de cultura a consumatorului. Vedem asta in jur.

In acest context, trebuie sa vorbesc si despre "sefi". Cind doi romani se aduna, unul trebuie sa fie "seful", unul trebuie neaparat sa-l domine pe celalalt. De-aia pe linga ca nu exista manageriat de calitate in Romania, nu exista nici echipe de calitate, decit foarte rar, pe perioade scurte de timp. In Romania e greu sa tii latura personala si umorala departe de discutiile profesionale. In experienta mea de peste 20 de ani de munca, pot spune ca am lucrat mai "impersonal" si am avut discutii pur tehnice si profesionale cu straini. Cu romanii (colegi, manageri, parteneri permanenti sau ocazionali), unii dintre ei chiar foarte buni in meserie, se aluneca in personal de la primele mingi.

A nu se confunda antreprenoriatul cu managementul.

Si ultima: romanii care acasa sint lenesi si afara sint harnici sint aceleasi persoane. Acasa sint lenesi pentru ca merge si asa. Afara sint harnici pentru ca in pozitia lor de proaspat inserati intr-o lume noua pentru ei, care nu le este data (ca acasa), nu se poate altfel. Urla constiinta in ei, sau de fapt degraba frica.