vineri, 4 iunie 2010

Muncitorul de 17 lire pe oră

Mă înspăimântă lejeritatea cu care atât "patronii" români, cât şi oficialii guvernamentali vorbesc despre desfiinţarea locurilor de muncă. Brutalitatea suprimării locurilor de muncă a ajuns o virtute managerială. Se pare că nimeni nu este convins de faptul că şi suprimarea locurilor de muncă, văzută ca o metodă de raţionalizare a costurilor, are şi ea un cost. Poate chiar mai mare decât economia făcută cu disponibilizarea.
Se tot vorbeşte despre "flexibilizarea" pieţei muncii. Se denunţă rigidităţile Codului Muncii şi se laudă virtuţiele măsurilor de "flexibilizare", care ar consta în mai marea capacitate de a crea locuri de muncă, dacă ele se pot desfiinţa fără oprelişti. Din păcate, este doar un mit, ca oricare altul, o simplă gargară "neo-liberală", care ascunde dorinţa patronilor de a reduce costurile cu munca.
Piaţa muncii din SUA este printre cele mai flexibile. Şi cu toate astea şomajul este în floare, iar crearea de locuri de muncă, mai ales acum, în plină criză, se lasă aşteptată. Mai mult, această "flexibilitate" duce la scăderea calităţii forţei de muncă, la descalificarea ei, la precarizarea ei.
Sunt foarte multe domenii din industrie, agricultură şi servicii unde calificarea presupune un timp mare de acumulare de cunoştinţe şi de competenţe, timp în care acestea se transmit de la alţi muncitori cu experienţă şi înaltă calificare, care nu se găsesc pe toate drumurile.
Am să vă povestesc ceva, care vrea să ilustreze cele spuse mai sus. Prin anii 80 lucram la Fabrica de Avioane Bucureşti, la secţia care producea avioane BN 2. Un mic bimotor englez, cu aripă sus şi vreo zece locuri, un avioan versatil, solid şi simplu, care mai zboară şi acum la alţii, că noi l-am aruncat la gunoi, fiind foarte bogaţi de felul nostru. Cea mai mare parte a producţiei era destinată pieţelor externe. Câteva au fost cumpărate de România şi transformate pentru uz sanitar şi militar, pentru aerofotogrametrie şi tele-detecţie.
Englezii aveau reprezentanţii lor în fabrică. Şi în fiecare an se ajungea invariabil, în timpul inspecţiilor de certificare, la discuţia despre un carenaj care avea o formă spaţială complicată, şi pentru care nu exista un desen, ci doar o piesă martor. Noi, mai catolici, am ajuns să-i exasperăm pe englezi cu problema asta, aşa că la întrebarea: "cu drăcia asta ce facem, până la urmă?", am primit la un moment dat un răspuns de genul "angajaţi-vă şi voi, ca noi, un muncitor de 17 lire pe oră! Şi o face el!" Atunci 17 lire pe oră era cel mai mare salariu pe care îl putea primi un muncitor în industria aeronautică britanică!
Ce-i drept, aveam şi noi un astfel de muncitor de înaltă calificare, care făcea carenajul ăla, de fapt, era un vrăjitor al tablei. Făcea orice din ea! Doar că ne gândeam la viitor, omul nostru având darul beţiei(nu l-am văzut O ZI treaz!). Ne întrebam. "dacă-i aruncă ficatul prosopul şi se duce să se odihnească, cu posesor cu tot, cine dracu face piesa aia?" Un alt muncitor de 17 lire pe oră, evident! Dar de unde să-l iei? Că ăştia nu se înmulţesc prin spori.
Cam aşa stau lucrurile. Oamenii nu sunt piese de Lego, să se potrivească oriunde, oricând. Dacă nu-ţi pasă de ei, costurile economice şi sociale pot fi al dracului de usturătoare. Dar cum să înţelegi asta, când tu vorbeşti doar din cărţi?

20 de comentarii:

Fluieratorul spunea...

Bine a spus inteleptul popular ca omul sfinteste locul, si a mai spus si ca daca n-ai batrini (nu de virsta, ci in experienta), sa-ti umperi...

Nici patronii si nici aia de la stat nu mai stiu de mult lucrurile astea de bun simt. Pe unde am lucrat eu, imedit dupa revolutie, s-a facut "rentabilizare" cu japca, dind oameni afara dupa criterii de nepotism si preferinte, si inlocuidu-i pe "aia vechi" cu singe proaspat, vorba lui Boc, u dat afara mesteri si oameni cu experienta reala, si au adus copii direct din scoala profesionala, care unii dintre ei nu stiau nici sa scrie. De meserii cu calificare inalta ce sa vorbesc...

Intre timp, am "evoluat" si eu si nu mai lucrez in fabrici, am trecut la calculator sa fac questii destepte, si mentalitatea inca se mentine: in fiecare zi tine cineva sa-mi aduca aminte citi tineri stau la usa sa-mi ia locul daca ies din rind, ca asa sint si patronii, ca directorii de intreprindere post-revolutionari, pusi pe "rentabilizare"...

Si spre distractia dvs., din firma asta au plecat ceva "veterani" cu greutate, pe care managerul roman i-a inlocuit cu tineret de pe bancile facultatii, de care e foarte mindru...

Ce conteaza ca aia de-au plecat stiau si faceau questii de care astia noi, cu sef cu tot, nici n-au auzit? Nu conteaza.

Omul, cu ce stie el si ce stie el sa faca, n-a fost niciodata o valoare care sa fie recunoscuta in tara asta. Noi stam rau la axiologie, si respectul fata de munca si de omul care munceste e un banc pe-aici. Omul care munceste e un fraier. Mai nou e fraier si ala care invata.

Capitalul uman este un lucru foarte valoros, asta scrie la cartile bune. Noi nu recunoastem omul, pentru ca daca-l recunoastem trebuie sa-i acordam statut, respect, bani, etc., si trebuie sa rezistam la comparatie. Citi oameni i pozitii ati vazut dvs. care sa recunasca public calitatile altora?

Béranger spunea...

Nu din cărţi, ci din cursurile de MBA -- varianta modernă de Ştefan Gheorghiu.

asybaris spunea...

Din intamplare lucrez pe platforma Pipera. Unde nu se mai produce nimic material, doar hartie printata, memo-uri, rapoarte si situatii. Nimic concret, nimic industrial. O mare de indivizi, asa-zisii corporatisti care invart hartii pentru multinationale, banci, comunicatii si alte intreprinderi de impachetat fum. Ma intreb, cine mai munceste cu adevarat si cine mai produce ceva in Romania. Fara industrie suntem tara bananiera. Intreprindere de avioane banuiesc ca nu mai exista.

Constantin Gheorghe spunea...

Doar o mică parte din ea mai există. Şi e mare păcat. Nu atât pentru fiare(deşi la vremea ei avea unele dintre cele mai moderne dotări din partea asta de lume, care n-ar fi trebuit să existe într-o ţară socialistă, conform COCOM), cât mai ales pentru oameni. Am pierdut o tradiţie. Şi abilităţile de a proiecta produse complexe. Acum facem bucăţi din Airbus. Proiectate de alţii. Noi nituim sau debităm tabla mai ieftin. Atât. Am participat la proiectarea de la zero a unui avion. Pe partea mea, de sisteme de avionică. Este o experienţă absolut fascinantă. Înţelegi complexitatea, te loveşti de atâtea probleme. Acolo vezi dacă eşti creator, dacă ştii meserie, dacă ce ai învăţat chiar foloseşte la ceva.
Fiecare generaţie venea cu partea ei de contribuţie, cu viziunea şi abordările ei. Fiecare etapă de predare a proiectelor era un nou examen. Mai dur ca examenul de stat. Se făcea pe bani, nu pe note.
Acum am pierdut cunoştinţe în multe domenii: microelectronică, chimie, metalurgie(titan, aliajele pentru tecile combustibilului nuclear, aliaje pentru industria de armament şi de aviaţie, turnările de precizie), electronică şi automatică. Câte institute de cercetare şi uzine interesante erau în Pipera. Asta e! Nu e nostalgie. Este dezamăgirea unui om care vede o naţiune redusă la neputinţă industrială în mai puţin de două decenii. Şi noi vrem să plătim datoriile din mişcarea hârtiilor?

asybaris spunea...

Fara crestere industriala si crestere demografica suntem condamnati. Germania este unul dintre cei mai mari exportatori industriali ai lumii. E depasita de China, desigur, dar daca facem raportul intre populatie si output balanta se inclina net in fata germanilor. Intr-adevar, nu ne-am nascut cu surubul in mana ca ei, dar nici prosti nu suntem, o dovedeste chiar faptul ca au existat industrii de varf in Romania. Astazi morfotim in praful din Pipera si admiram cladirile de sticla in care nu se produce nimic, se numara datoriile si banii celor care inca mai muncesc cu adevarat.

p spunea...

@ Constantin Gheorghe

Daca ai facut ceea ce spui in industria aeronautica, iti respect indiscutabil calitatea profesionala.

Dar e adevarat ca ai fost consilierul lui Ion Ilici Iliescu?
Unde erai cand IPRS a fost data la Hayssam cu 340.ooo de USD numai ca s-o distruga?

Realizarile profesionale sunt una.
Faptul ca ai o responsabilitate in dezastrul tarii e alta.
Daca ai fost consilierul lui Ion Ilici Iliescu inseamna ca ai fost in epicentrul puterii de decizie.
Vorba vine, epicentrul.Pentru ca probabil adevaratul epicentru era in alta parte.
Esti responsabil, oricum.

Fluieratorul spunea...

Munca fara idei proprii si impins de hirtii, asta e si munca mea in ultima vreme.

Cind firma in care lucrez a reusit, acum vreun an si jumatate, sa intre ca partener intr-un proiect de inovare, am zis ca facem si noi ceva cu capul nostru, nu numai ce n-au chef strainii care ne "detin" sa faca. Doar ca uitasem ce fake se intelege prin cercetare in Romania. Nici o sansa pentru folosirea capului, o spalatorie de bani pe rapoarte facute ce-i drept cu simt de raspundere, dar copiate de la un capat la altul. Probabil ca era asa si in alte vremuri.

Nici din faimoasa industrie brasoveana, asa de injuratata la un mment dat, cale de vreo 60% nemeritat, n-a mai ramas nimic.

Scria in zilele trecute la gazeta (Forbes Romania, Clasa de mijloc, la limita saraciei) despre un mare si trist adevar: "Criza a accentuat doar starea de fapt a economiei şi a societăţii. Pentru că România avea, oricum, o structură economică ce s-a dovedit perdantă. Este o structură de tip colonial, explică Mircea Coşea, în care nu există capital naţional, care este orientată excesiv spre o singură sursă de comerţ şi care nu poate trăi din resurse proprii."

Amu', c-o spune un "nume", e o mare revelatie. Eu "cint" de mai bine de 10 ani ca ne ducem pe copca si ne transformam in colonie, si sint injurat sau mistocarit. Da' uite ca din pacate am avut tot timpul dreptate. Ce-ar fi de facut nu se va face, ca n-are cine sa manifeste vointa de a o face.

Si eu, si dvs. ne-am aduce aminte imediat cum se fac avioanele, masinile, etc., etc., si chiar de bucurie ca ne-am mai face meseria la valoarea ei, am invata in timp record si ce n-am mai facut niciodata, si am fi ingineri din voocatie si de placere pina la adinci batrinete. If only it would make a difference...

Daca as spune la mine in birou ca sint nefericit de situatie, si ca-mi placea mai mult ce faceam pe vremuri, mama ce mi-as mai auzi...

Cit despre articolul mentionat mai sus, e o zeama lunga, dar pe linga adevarul deja spus, mai contine si altul: ca unul ca mine ar fi nefericit si daca si-ar cauta norocul in aceste vremuri pe-afara. Daca nu sint un geniu in matematica, n-am fost un copil minune, n-am fost universitar, protejat de vreun prof cu relatii afara, daca sint (numai) ceea ce sint.

Cred ca ar trebui sa plec in China.

Constantin Gheorghe spunea...

Fluierătorule, primul an de stagiatură l-am făcut la IAR Ghimbav. Acolo am lucrat la un prototip, TP 2, care a fost o încercare de a introduce în pregătirea piloţilor militari români avioane cu motor turbopropulsor. Avionul a fost primit foarte bine la saloane, şi la Paris, şi la englezi. Se strângeau şi nişte comenzi externe. Cum nimeni nu l-a putut convinge pe Ceauşescu să cumpere motoarele de la americani(pe prototip aveam un Lycoming luat de la canadieni, parcă), de câştigat au câştigat brazilienii, care au făcut şi ei un avion asemănător. Şi au vândut un stol armatei americane.
Oamenii ăia au plecat, sau şi-au găsit de lucru la BMH(biroul de mişcarea hârtiilor). Puţini au avut bani de-o afacere. Crezi că nu mă doare inima când îmi văd foşti colegi sau muncitori de înaltă calificare din uzină care vând legume-fructe din import în piaţa Băneasa? Sigur, nu mor de foame. Dar nu e păcat să aruncăm la gunoi ceea ce ştiau?

Constantin Gheorghe spunea...

P, de unde ai tras tu concluzia că aş avea vreo responsabilitate în "dezastrul ţării"? Ce dracu am eu cu Hayssam? Poate încerci cu Isărescu, cu mafiile unora sau altora, cu băsescu, de exemplu...Că ei au luat deciziile. Treaba mea a fost şi este alta. Nu se intersectează cu decizia în stat şi cu economia, publică sau privată, de niciun fel. Nu mă interesează. M-am ţinut la cea mai mare distanţă posibilă de aceste lucruri. Punct!

p spunea...

C. Gheorghe

Raspunde-mi te rog.
Ai fost consilier la Ion Ilici
Iliescu, asa cum a spus unu pe un blog?
Daca da, esti partas si ai o responsabilitate in tot ceea ce s-a intamplat.Daca nu, nu.Punct.

Constantin Gheorghe spunea...

Da, am fost. Şi nu, NU am nicio responsabilitate. Nu cred că eşti atât de prost să nu ştii că nu există vină colectivă. Aşa suntem toţi vinovaţi pentru ceea ce s-a întâmplat şi se întâmplă în ţara asta. Tu n-ai nicio vină pentru cum arată acum România? Asta dacă vrei să judecăm la grămadă...

p spunea...

˝NU am nicio responsabilitate˝

Ba da.
Ai avut o functie in epicentrul puterii.Nu poti sa spui ca nu ai NICIO responsabilitate.
Ai o responsabilitate.Numai tu stii cat de mare.Mai mare oricum decat a majoritatii celorlalti cetateni obisnuiti.
Asuma-ti responsabilitatea.
Cum poti sa spui asa ceva? Ca nu ai NICIO responsabilitate? Cum poti sa dormi noaptea?
Ai fost iresponsabil cat ai avut functia aia? Te-a obligat cineva? Cine?
O functie nu presupune niste responsabilitati pe care ti le asumi? Asuma-ti-le.

Erai in functie cand PSD i-a dat lui Hayssam IPRS pe nimic ca s-o aduca la ruina ?

Constantin Gheorghe spunea...

Care este acea responsabilitate de care vorbeşti? Doar că aveam o funcţie în Administraţia Prezidenţială, care, conform Constituţiei, îmi interzicea să fac parte dintr-un partid politic? Eu nu am fost membru de partid nici înainte de 1989, nici după. Nu am legături cu PSD. Nu am afaceri. Atribuţiile de serviciu nu aveau NIMIC în comun cu procesul de privatizare. Şi atunci, de unde responsabilitatea?

N. Raducanu spunea...

Excelent raspunsul dat lui p de Constantin Gheorghe! Care putea adaoga ca vinovati ar putea fi tot asa de bine si cei aproape 4 milioane de romani fosti pana in 1989 membri ai PCR, ba si cei care l-au sustinut inainte pe Ion Antonescu, iar si mai inainte – pe Carol al 2-lea etc. Dar interesant e ca acum, cand de 5 ani la putere e Basescu, cu rezultatele pe care le vedem, pus la stalpul infamiei este tot Iliescu. La fel vor striga si in viitor multi dintre cei ce aveau poate doar cativa anisori in anii ’90 sau inca nu se nascusera atunci. Caci celor frustrati le cade bine sa fie demascat un “tap ispasitor”, numele caruia le este aratat de cei ascunsi sub pat la revolutie, dar profitori din plin de urmarile ei.

Karakas spunea...

Prietene, dupa cum stii, sunt o gramada de indivizi care ar da orice sa poata sa muste. Vinatoarea de vrajitoare, dar si de Fata Morgana, e specialitatea lor.

Daca ai lucrat cu Ion Iliescu, pentru aceste persoane, esti incornorat pe vecie.

Nu m-as agita sa ii raspund...

p spunea...

˝pus la stalpul infamiei este tot Iliescu.˝

Nu pun la stalpul infamiei si nici la zid -fereasca Dumnezeu - pe nimeni.
Ion Ilici Iliescu a pus la propriu la zid pe fostul lui sef.

Dar il consider responsabil pe Ion Ilici Iliescu pentru majoritatea nenorocirilor Romaniei.
Este opinia mea de cetatean roman.A detinut functia suprema in Stat in perioada cand semintele actualelor nenorociri au fost semanate.

Nimic nu e fara cauze si nici o consecinta nu e instantanee.Cauzele sunt mai vechi.

Sub presedintia lui Ion Iliescu s-au produs asasinate ale unor romani.Sub presedintia sa au fost asmutiti cainii razboiului civil.

Conflictele civile au cauze care merg peste generatii intregi.Nici o nenorocire nu e mai mare in viata unei natiuni decat fratricidul.

Probabil Ion Ilici Iliescu are si merite.Nu i le contest.Dar are si o responsabilitati.Mare.Pe care nu si-o asuma.

Nici o nenorocire nu e mai mare decat fratricidul.

Constantin Gheorghe spunea...

Care români au fost asasinaţi? Ce război civil? Păi violenţă politică a fost, este şi va fi mereu în lumea asta. L-a acuzar cineva pe Papandreu pentru că nişte tembeli au incendiat o bancă şi au murit oameni? L-a acuzat cineva pe De Gaulle pentru sutele de morţi de la Paris, din timpul manifestaţiei împotriva războiului din Algeria?
Delirul ăsta nu are nimic în comun cu realitatea. Războiul româno-român n-a fost inventat de Iliescu. El durează de cel puţin 150 de ani, cam de pe la Cuza încoace. De ce am adus principe străin? Nu cumva pentru că altminteri ne omoram între noi? Ţi se pare că acum războiul a încetat, că suntem o naţiune, că ne înţelegem?
Crezi că dacă în locul lui Iliescu ar fi fost Raţiu, să zicem, n-ar mai fi fost violenţe în 1990? Când tot felul de demenţi cereau moarte pentru toţi comuniştii? Crezi că ăia n-au nicio vină pentru violenţa din acei ani?
Şi apoi, nu contează ce-a făcut Iliescu pentru România? Nu contează aderarea la NATO şi la UE? Nu contează reconcilierea româno-maghiară? Nu contează democratizarea? Hai să fim serioşi! Pentru violenţă nu e suficient unul singur. Cel mult se luptă cu umbra lui.

geomarz spunea...

Ce sa spun.
Sint de partea lui Constantin si sustin raspunsul dat de Karakas lui P.
Cit priveste responsabilitatea lui Iliescu pentru actuala stare de lucruri, aici se poate discuta.
Tin minte afirmatia cuiva de prin anii 90 "Iliescu si-a pus pe cap o caciula prea mare pentru el".
Dupa dezastrul economic, politic, social, moral... in care ne aflam imi vine sa cred ca da, caciula a fost prea mare pentru el.
I-a lasat pe toti sa faca ce vor, numai el sa stea sub caciula aceea prea mare pentru el.

Anonim spunea...

aici se poate verifica faptul confirmat de anumiti cercetatori ai vestului ca emulgatorii distrug memoria deoarece vad ca toti romanii au uitat faptul ca in anii 90 imediat s-au bagat vesticii care au trasat linii directoare obligatoriu de urmat. nu faceai ce-au spus ei atunci urmau pedepsele. ce sa hotarasca guvernele romaniei de capul lor cind s-a vrut inregimentarea in e.u. si nato? ce altceva sa faci decit s-a scris in catalogul cu teme obligatorii si care urmau sa fie controlate de comisii europene? se pare c-am ajuns o tara de prosti! vinovati sint toti inclusiv poporul de boi care dupa cum se vede si-a pirdut mintea de tot!

Anonim spunea...

tot ce-ai scris aici este teoria neoliberala iar asta aud de 20 de ani asa ca nu vad nimic nou in ro ci doar preluarea a ceea ce se face in vest de zeci de ani. ati vrut vest fara sa va uitati ce-i ala. deci prostii sa faca bine si sa inghita ce si cum vine ca merita!