Cum scriam mai ieri, nici nu s-au aplicat măsurile de austeritate, că românii au şi intrat în ilegalitate şi au pus în funcţiune strategiile de supravieţuire. De aceea nici nu mă miră eşecul "grevei generale". Care nu are cum fi generală, de vreme ce angajaţii nu au nicio garanţie reală că participarea la grevă nu va fi pedepsită şi ei nu se vor regăsi pe listele negre la viitoarele disponibilizări. Constituţia nu mai există, de facto, de vreme ce poate fi încălcată fără ca nimeni să plătească pentru asta.
"Strategia fricii", folosită de guvernanţi, care controlează la modul absolut statul s-a dovedit mai puternică decât voinţa oamenilor de a-şi exprima nemulţumirea faţă de nişte măsuri aberante, anti-economice, care nu vor produce nimic în afară de suferinţă socială.
Mulţi spun că grevele sunt inutile, că nu rezolvă nimic. E acelaşi lucru cu a spune că democraţia e inutilă, că nu rezolvă nimic. Asta doar aparent. Pentru că o pace socială bazată pe frică nu are cum să dureze. O să vină o vreme când frica va fi depăşită de frustrări şi de ură. Şi atunci se va vedea că "strategii fricii" nu a făcut decât să amâne o serie de decizii, iar costurile rezolvării problemelor de natură economică şi socială vor fi mai mari.
În România nimeni nu vrea să vadă mai departe de acum. Nu peste o oră, nu peste o zi, nu peste o lună. Acum. Ieri parcă nici n-a existat, mâine nu există. Suntem o gloată fără memorie şi fără capacitatea de a învăţa. Nu faptul că greva a eşuat mă deranjează. Oricum nu-i dădeam prea multe şanse. Ce mă deranjează este lipsa de reacţie în faţa abuzurilor şi exceselor puterii. Mă deranjează concluziile pe care le-a tras puterea: aceea că poate continua cu abuzurile, că nu are a se teme de reacţia oamenilor, că societatea civilă nu-i spune nici du-te mai încolo când evocă limitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Oranjgutanii jubilează. Îşi permit până şi luxul cinismului.
"Practic, minciuna la care vă referiţi a fost o minciună prin omisiune. Adică n-a existat un partid atât de «sinucigaş» - cum nici în alte ţări nu cred că sunt asemenea partide «sinucigaşe» - care în campania electorală sau oricând, dacă pot să n-o facă, doar aşa, pentru dorinţa de a arăta că sunt «sinucigaşe», să iasă şi să spună că este extraordinar de rău şi că ne ducem spre prăpastie." O spune Radu Berceanu. Când premierul ungur a spus aşa ceva nu în direct la televiziune, precum Berceanu, ci în faţa activiştilor de partid, cu fereală, au fost lupte de stradă la Budapesta. La Bucureşti sunt aplauze admirative. "E tare, mă! Hă, hă, hă!"
Aţi văzut vreo labă tristă care răspunde la apelativul de "intelectual public" să-şi exprime compasiune faţă de soarta a milioane de români care vor fi atinşi de aripa morţii prin austeritate? În schimb sunt pline forumurile de jubilaţiile celor care vor să-i vadă morţi pe pensionari şi pe bugetari, să le rămână lor mai mult!
Solidaritatea este o noţiune fără sens în România. Se vede. De asta pot să ne sfideze toate jigodiile care pun mâna pe puţină putere. De asta nu vom depăşi stadiul de adunătură, pentru a deveni o naţiune...
7 comentarii:
Tara asta mai are intelectuali publici? Adica mai bine as intreba, tara asta mai are vreun asa zis purtator de cunoastere in mainstream?
Daca va referiti la Plesu-Liiceanu-Patapievici & Co., adica la aia care se cred societate civila, eu cred ca au involuat in sinecuristi. Carnitza lor dedulcita la trai bun a supravietuit spiritului lor, si la ora actuala sint niste epave in deriva, care traiesc din faima si din ce-au facut in trecut. De mai bine de 10 ani, pretinsii scot numai platitudini, dar ifosele si parerea buna despre sine li s-au hipertrofiat direct proportional cu atentiile pe care le-au obtinut de la regim, iar bruma de constiinta s-a li s-a atrofiat prin nefolosire.
Asta e o boala pe care o au, mai devreme sau mai putin, toti aceia care-si lasa profesia sau credinta pentru o functie.
Ce e cel mai dezolant este sentimentul neputintei. Un popor care nu reuseste mai mult decit mediocrul. Un popor prost condus, dezbinat de la virf si pus sa se lupte, romani cu romani, in timp ce altii isi fac meandrele.
Declaratia lui Berceanu ar fi trebuit intr-o tara normala sa produca o expozie sociala. Cu alte cuvinte, Berceanu confirma ca portocaliii i-au luat de fraieri pe romani si ca i-au mintit intentionat, de teama ca nu vor fi realesi. Si se pare ca i-au luat de cum sunt.
Ce fel de democratie e aia in care poporul e mintit de guvernanti cu buna stiinta?
Ar trebui inventat un nume pentru aceasta forma de conducere a unei tari, prin minciuna.
Instaurarea fricii este una dintre etapele trecerii de la Republica Securistă România la statul naţional securist.
Ne-au băsnit,asta e. http://teaca.wordpress.com/2010/06/01/basnire-prin-omisiune/ Culmea ştii care e? Că vor fi destui trepanaţi care-i vor crede!
Citind postarea asta, mi-a venit in minte paradigma cu cele cinci maimute. Care era cam asa: niste oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, deasupra scarii fixand o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte n-o lasau. In timp, nicio maimuta nu se mai suia pe scara, chiar daca bananele erau tentante. Atunci oamenii de stiinta au inlocuit una dintre maimute. Primul lucru pe care l-a facut nou-venita a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea noului venit. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci maimute care, chiar daca nu primisera niciodata o baie cu apa rece, bateau maimutele care incercau sa ajunga la banane. Daca maimutele ar fi putut fi intrebate de ce se comportau asa si daca ar fi putut sa si raspunda, probabil ca raspunsul ar fi fost: "habar n-avem, da' asa au stat lucrurile p'aici intotdeauna"
Orice asemanare cu personaje, situatii si comportamente este absolut intentionata. Asta e.
Doresc sa reproduc aici un pasaj care mi-a placut din editorialul aparut in CRONICA ROMANA. Care nu taie orice speranta a celor care credeau si mai cred in virtutile protestului popular atunci cand se depaseste o anumita limita a rabdarii.
"Puterea de la Cotroceni celebreaza astazi esecul rasunator al grevei organizate de o miscare sindicala anemica si atomizata. Prin santaj, amenintari si negocieri separate, guvernul a reusit operatiunea dezbinarii miscarii sindicale. Impresia generala este ca fiecare bugetar s-a gandit in primul rand la buzunarul propriu, si mai putin la interesele grupului social din care face parte. Situatia curenta poate crea impresia unei victorii decisive a puterii de stat in lupta cu societatea civila si miscarea sindicala, insa o astfel de impresie nu ar reflecta consecintele pe termen lung ale strategiei adoptate de guvern. Dezmembrarea efectiva a unei miscari organizate de protest va conduce in mod inevitabil la crearea in viitor a unei miscari de protest care va fi incontrolabila. Cine crede ca populatia este atat de demoralizata si atat de fricoasa incat nu mai este deloc capabila sa se manifeste printr-un protest consecvent, se insala amarnic. Mamaliga, dupa cum se stie, are inclusiv calitati de explozibil, daca circumstantele o cer."
As adauga ceva la acel articol, domnule Raducanu: intotdeauna, dar intotdeauna, e nevoie de un detonator. Si, dupa cum s-a dovedit, cele mai bune detonatoare sunt cele de "import".
Trimiteți un comentariu