Săraci din toate ţările, uniţi-vă!

Bun, tot nu mi-am luat porţia de înjurături de la libertarieni în ultima vreme, deci a venit timpul să-i mai calc pe coadă. Aşadar, iată marea realizare a capitalismului în materie de combatere a sărăciei: nişte unii, cei mai mulţi în China, au avansat de la a avea nimic la a avea aproape nimic!Trebuie să recunoaştem progresul acolo unde este!

Chestia asta cu saltul de la nimic la aproape nimic o găsiţi în articolul ăsta din Le Monde. Ziar în care se continuă o campanie de atacuri la adresa Chinei. Campanie altminteri foarte interesantă, pentru că sugerează coordonare şi obiective clare. În paranteză fie spus, pe mine modelul chinez de creştere economică mă sperie, pentru că este modelul american altoit pe despotismul asiatic. Şi ia ce-i mai prost de la ambele modele.

Acum o conjunctură bizară face modelul chinez atractiv, la fel cum Marea Depresie din 1929-1933 a făcut atractive totalitarismele fascist, hitlerist şi stalinist. În timp ce Europa şi SUA se înglodează în datorii şi au creştere economică negativă, China zburdă şi stă pe un purcoi de bani. Ştim cu toţii preţul social al acestui insolent succes economic. Polarizare socială, violenţă administrativă, corupţie, lipsa libertăţilor politice.

Realităţile din China trebuie cunoscute. Doar că nu mi se pare inteligent să foloseşti mijloacele Războiului Rece pentru asta, şi nici instrumentele lui propagandistice. Pur şi simplu nu sunt convingătoare. Şi încă ceva: lumea aşa-zis "liberă" din timpul Războiului Rece nu a fost NICIODATĂ atât de dependentă de URSS şi de piaţa CAER, cum sunt acum SUA şi UE de China. Săracii europeni şi americani n-ar supravieţui fără sacrificiile săracilor chinezi. Care produc mărfuri ieftine, cu costurile cunoscute.

De fapt, sărăcia n-a dat înapoi la nivel global, ci a avansat şi în lumea dezvoltată. Aşa că "Proletari din toate ţările, uniţi-vă!" se va transforma cât de curând în "Săraci din toate ţările, uniţi-vă!" Şi poate că recitirea lui Marx nu ar fi utilă doar conducătorilor chinezi. Nici liderii occidentali n-ar trebui să lipsească de la lecţia asta: "La tendance générale de la production capitaliste n'est pas d'élever le niveau moyen des salaires, mais de l'abaisser (...). Est-ce à dire que la classe ouvrière doive renoncer à sa résistance contre les atteintes du capital et abandonner ses efforts pour arracher dans les occasions qui se présentent tout ce qui peut apporter une amélioration temporaire à sa situation ? Si elle le faisait, elle se ravalerait à n'être plus qu'une masse informe, écrasée, d'êtres faméliques pour lesquels il n'y aurait plus de salut."

Cum spuneam mai de mult, ne vom mai întâlni cu lupta de clasă. Primii care vor gusta din "deliciile" ei vor fi chinezii. Asta e inevitabil. Primele ei semne apar deja. Şi prin alte părţi ale lumii se văd semnele radicalizării celor care suportă consecinţele şi costurile eşecurilor în serie ale capitalismului financiar. Nu ne aşteaptă vremuri liniştite. Şi în acest context, a demola statul social este exact acelaşi lucru cu a intra cu o flacără deschisă într-un depozit de praf de puşcă...