Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Capitalismul şi-a atins limitele?

Este întrebarea care frământă mintea tuturor: politicieni, afacerişti, universitari, oameni simpli, şocaţi de violenţa şi de posibilele consecinţe ale actualei crize financiare. Mulţi încearcă să se amăgească, spunând că, în fond, capitalismul a început şi a evoluat datorită crizelor, că, de fapt, orice criză deschide noi oportunităţi, după principiul: "orice nu te omoară, te întăreşte!"

Alţii, mai puţini până cu ceva vreme în urmă, acum din ce în ce mai mulţi, se îndoiesc de faptul că asistăm la o criză ca oricare alta, şi argumentează de ce capitalismul, aşa cum îl cunoaştem, şi-a atins limitele şi se pregăteşte să iasă din scenă.

O paranteză, pentru a înţelege mai bine de ce capitalismul se află la o răscruce. Ca orice sistem, viu sau artificial, pentru a fi eficient şi pentru a-şi îndeplini misiunea, el trebuie să se afle în echilibru. Ca să se schimbe, trebuie scos din situaţia de echilibru. Depinde cum îl scoţi din echilibru şi mai ales câtă energie consumi pentru a ajunge la noua situaţie de echilibru.

Problema trecerii de la o stare de echilibru la alta, la sisteme complexe, aşa cum este sistemul de producţie capitalist, nu este deloc simplă, şi există multe zone obscure în descrierea mecanismelor. Până acum s-a crezut că, în cazul capitalismului, există în sistem ceea ce se numesc stabilizatori automaţi, care detectează abaterea de la normă şi acţionează pentru revenirea la echilibru. Indiferent de faptul că este vorba de vechea stare de echilibru, sau despre una nouă. Aceşti stabilizatori automaţi, presupuşi a fi intrinseci sistemului, n-au funcţionat în absolut nici una dintre crizele majore care au punctat istoria capitalismului.

De la Marea Criză din 1929-1933 sistemul capitalist a primit şi un sistem artificial de stabilizare: reglementările şi intervenţia statului. Acest stabilizator artificial, un soi de pilot automat, a început să fie "dezmembrat", bloc de comandă cu bloc de comandă, după venirea lui Reagan la Casa Albă, sub pretextul că sistemul capitalist devenise prea rigid şi nu se adapta atât de uşor la realitate. De fapt, regulile statului, care evitau asumarea unor riscuri care nu puteau fi gestionate, limitau creşterea profitului.

Criza actuală scoate în evidenţă un aspect îngrijorător: sistemul capitalist , aşa cum este el acum, nu-şi mai poate găsi o situaţie de echilibru, oricare ar fi ea aceea, deşi consumă tot mai multă energie încercând să se echilibreze.

În ziarul "Le Monde" puteţi citi un interviu de excepţie cu profesorul Immanuel Wallerstein, autorul unei cărţi celebre despre capitalism, "Sistemul mondial modern". Cartea fusese tradusă la "Editura Meridiane", şi primele patru volume au apărut înainte de Marea Revoluţie Capitalistă din Decembrie. Ultimele două nu au mai apărut, un dobitoc considerând că autorul, profesor în SUA, altminteri, e prea comunist să mai merite publicat!

Am să dau doar două fragmente din interviu, care explică punctul său de vedere, ce nu este departe de convingerile mele, că sistemul se află într-un punct în care se joacă existenţa sa.

"Mais, aujourd'hui, ce moment du cycle conjoncturel coïncide avec, et par conséquent aggrave, une période de transition entre deux systèmes de longue durée. Je pense en effet que nous sommes entrés depuis trente ans dans la phase terminale du système capitaliste. Ce qui différencie fondamentalement cette phase de la succession ininterrompue des cycles conjoncturels antérieurs, c'est que le capitalisme ne parvient plus à "faire système", au sens où l'entend le physicien et chimiste Ilya Prigogine (1917-2003) : quand un système, biologique, chimique ou social, dévie trop et trop souvent de sa situation de stabilité, il ne parvient plus à retrouver l'équilibre, et l'on assiste alors à une bifurcation. La situation devient chaotique, incontrôlable pour les forces qui la dominaient jusqu'alors, et l'on voit émerger une lutte, non plus entre les tenants et les adversaires du système, mais entre tous les acteurs pour déterminer ce qui va le remplacer. Je réserve l'usage du mot "crise" à ce type de période. Eh bien, nous sommes en crise. Le capitalisme touche à sa fin."

"Nous sommes dans une période, assez rare, où la crise et l'impuissance des puissants laissent une place au libre arbitre de chacun : il existe aujourd'hui un laps de temps pendant lequel nous avons chacun la possibilité d'influencer l'avenir par notre action individuelle. Mais comme cet avenir sera la somme du nombre incalculable de ces actions, il est absolument impossible de prévoir quel modèle s'imposera finalement. Dans dix ans, on y verra peut-être plus clair ; dans trente ou quarante ans, un nouveau système aura émergé. Je crois qu'il est tout aussi possible de voir s'installer un système d'exploitation hélas encore plus violent que le capitalisme, que de voir au contraire se mettre en place un modèle plus égalitaire et redistributif."

PS:între timp am citit şi asta, din care citez: "Prăbuşirea sistemului capitalist construit pe hârtii, şi nu pe schimbul real al mărfurilor pe pieţe, este dovada crizei pe care o traversează Occidentul şi demonstrează că filosofia economică islamică rezistă...Sistemul occidental se prăbuşeşte iar noi avem o filosofie economică desvârşită, completată de forţa noastră spirituală." A se lua aminte!