vineri, 10 octombrie 2008

Apelul Iubitului Conducător
Traian Băsescu, în marea lui înţelepciune, a găsit explicaţia devalorizării monedei naţionale din ultimele zile: Competiţia dintre Guvern şi Parlament în materie de "pomeni electorale", pe principiul cine dă mai mult, declaraţiiel alarmiste ale membrilor Guvernului, care au trecut de la "duduie economia!", la "săriţi, convocaţi CSAT, se duce dracului economia!", şi reacţia sindicatelor, care au prins politicienii la înghesuială şi vor să facă Bugetul la buzunar.
Explicaţii pe cât de comice, pe atât de inepte. Care nu au nicio legătură cu economia reală. Sigur că ne puteam lipsi de escaladarea competiţiei promisiunilor electorale. Dar promisiunea, ca să-şi facă efectul, trebuie să fie aplicată. Şi e cale lungă până acolo! Acum, cu excepţia măririi anticipate a pensiilor, NICIO promisiune nu s-a materializat, deci NU avea cum produce efecte asupra economiei.
Sigur că Varujan Vosganian putea să nu-i dea satisfacţie lui Băsescu, şi prin declaraţiile sale panicoase, prin apelul la convocarea CSAT, să nu demonstreze că preşedintele a avut dreptate să afirme că e prost, etnia neavând a juca vreun rol în asta!
La fel de sigur e că reacţia sindicatelor este una oportunistă şi lipsită de fair-play, în primul rând faţă de colegii lor din educaţie. Dar să fim serioşi: nici ele nu cred că vor primi tot ceea ce solicită, mai ales că demersul lor este un şantaj în toată regula.
S-a supraestimat, şi nu tocmai inocent, importanţa declaraţiilor de genul celor făcute de politicieni şi de sindicate în ultima vreme, în stabilirea cursului economiei. Ele au importanţă doar în măsura în care unii le folosesc drept explicaţii pentru evoluţii speculative, rupte de economia reală. De fapt, aceste declaraţii fac bunăstarea speculatorilor pe termen scurt.
Dar să nu pomenească Traian Băsescu NIMIC despre adevăratele cauze ale deprecierii monedei naţionale? Despre dezechilibrele de cont curent? Despre consecinţele liberalizării premature a contului de capital? Despre riscul pe care îl reprezintă menţinerea unei dobânzi directoare atât de mari, care a atras mulţi bani pe piaţă, din fonduri speculative, care au apreciat moneda românească mai mult decât o permit performanţele reale ale economiei?
"În aceste conditii, mentinerea unor dobanzi ridicate ar putea atrage in momentul liberalizarii si fonduri speculative masive, considerate periculoase acum pentru Romania. "Este mult mai rezonabil ca pasul liberalizarii contului de capital sa fie decis intr-un moment in care dobanzile se situeaza la un nivel mai scazut, nu cand sunt foarte ridicate, cum este cazul in prezent", sustine profesorul de economie Daniel Daianu. El atrage atentia ca banii care ar intra in Romania in urma ridicarii restrictiilor la libera circulatie a capitalurilor sunt in mare parte speculativi si cauta profituri cat mai mari."Deşi singur recunoştea că este o decizie periculoasă, Mugur Isărescu a decis liberalizarea contului de capital, şi ceea ce prevedea că se va întâmpla, s-a întâmplat.
Nici un cuvânt despre consecinţele politicilor de ţintire a inflaţiei, promovate de BNR, care, în opinia lui Joseph Stiglitz, au eşuat, şi eşecul are un preţ economic?
Nimic despre consecinţele introducerii cotei unice, care a accentuat polarizarea socială şi a accelerat consumul din import? Nimic despre politicile economice care, în loc să stimuleze producţia internă, au sugrumat-o?
Bun, aşa cum nu ajută cu nimic moneda naţională, apelul lui Traian Băsescu la responsabilitate nici nu strică. Numai că, venind de la o persoană lipsită de credibilitate şi erodată de patru ani de exercitare iresponsabilă a puterii, în care a provocat mai multe crize decât a fost capabil să gestioneze, apelul nu are nicio valoare. Este un simplu exerciţiu de imagine şi un act demagogic prin excelenţă.

Niciun comentariu: