miercuri, 8 octombrie 2008

Efectul pervers al planului de salvare
Probabil că planul de salvare conceput de americani era necesar, dar se dovedeşte nu doar insuficient pentru a opri scăderea dramatică a Burselor, unde panica este cuvântul de ordine, ci şi pervers. De ce pervers? Nu pentru că a introdus statul în ecuaţia economică, drept arbitru pe piaţă, ci mai ales pentru că intervenţia lui le-a dat unor derbedei idei, şi profită de ocazie pentru a drena banii publici în buzunare private. Pentru ei ORICE criză este o oportunitate.
Acum aproape că nu mai există guvern în Europa, care, după model american, să nu anunţe planuri de salvare, de zeci şi sute de miliarde de dolari, euro sau lire. Planuri care, în loc să liniştească Bursele, le agită şi mai tare. De ce? Greu de spus. Poate pentru că intrăm în necunoscut.
Să fie doar efectul de turmă? Prea simplu, şi ca atare puţin plauzibil. Ce se întâmplă, de fapt? Nu cumva pierderi care puteau fi acoperite de entităţile private în condiţii normale sunt acum acoperite din bani publici, prin supralicitarea pericolului? Nu cumva acum guvernele au ajuns prizonierele acestor rechini ai lumii finanţelor, care profită de teama firească a cetăţenilor de prăbuşire sistemului bancar, pentru a le lua banii?
Sigur, probabil că este nevoie de o acţiune conjugată şi complexă de salvare a sistemului financiar global, chiar şi cu bani publici. Sigur că trebuie să punem capăt panicii. Sigur că băncile trebuie recapitalizate. Dar ce garanţii avem noi, cei care dăm banii pentru a corecta eşecurile pieţei, că banii investiţi în salvarea sistemului financiar nu sunt bani aruncaţi pe apa Sâmbetei?
Trebuie să introducem în aceste scheme de salvare la nivel global şi China, care are rezerve de devize de peste 1.800 de miliarde de dolari, şi dacă da, ce condiţii va pune şi ce condiţii sunt pregătiţi să accepte occidentalii? Va accepta China să investească 500 de miliarde de dolari în planul american de salvare, şi asta fără să profite de pe urma slăbiciunilor economiei americane? Slăbiciuni care sunt potenţial periculoase şi pot genera instabilitate politică şi socială. Şi, nu fără consecinţe: sunt compatibile capitalismul american cu acela chinez?
Ce va fi, vom mai vedea. Dar ceva nu se potriveşte în poza asta, şi vom afla cât de curând şi ce anume nu se potriveşte. Inclusiv preţul.
PS: luaţi aminte la harta asta şi meditaţi la semnificaţia ei.

5 comentarii:

pacos spunea...

Cu catva timp in urma asta intrebam aici: care sunt garantiile ca toti acesti bani nu sunt aruncati pe apa Sambetei. Si cu fiecare zi care trece, constatam ca nu numai ca nu avem garantii, ci si ca nimeni n-are nici macar o idee despre cam cati bani trebuie bagati in aceasta adevarara "gaura neagra" (asta sa fie oare "gaura neagra" despre care vorbeau opozantii acceleratorului CERN?). Se vorbeste tot mai des de actiuni conjugate. Peste tot in lume statele baga bani la greu in sistemul financiar. Cei care n-au destui bani, se declara faliti (vezi declaratia primului ministru islandez). Sumele sunt uriase. Aproape ca nu-ti vine sa crezi ca pentru salvarea unui sistem ticalos si hot se pot aloca atatia bani, iar pentru eradicarea foametei pe glob nu sunt niciodata bani suficienti. Si atunci te intrebi daca merita platit acest pret. Si daca nu cumva ne costa mult mai putin daca lasam sistemul sa moara.

mailman spunea...

Asta e unul din efectele perverse. Altul este cel ca investitorii în mare parte nu sînt prosti, si anuntul injectarii de lichid le suna exact a ceea ce este, adica o masura disperata. Rezultatul? În mare parte ei n-o sa-si recapete încrederea în piata si valori si deci vor ramîne în expectativa ori vor continua sa se delesteze de actiunile "stricate", ramînînd fideli bonurilor de tezaur. Adica avem 70 de miliarde investite cu randament foarte redus. Îmi face personal mare placere sa spun ca am prevazut chestia asta si ca de aceea nici nu am prea urmarit dezbaterea din Congres despre aprobarea sau nu a injectiei de lichid.

constantin gheorghe spunea...

Da, Mailman, dar investind în bonuri de tezaur, care oferă garanţia statului, care are drept cost o dobândă mai mică, cetăţenii dau statului banii pe care îi "injectează" în punga golanilor din sistemul financiar. Ai văzut ce-au făcut şefii de la AIG, după ce au luat banii de la FED: un chef monstru, de sute de mii de dolari. Mişto, nu?

geomarz spunea...

@ Pacos
//eradicarea foametei pe glob//

Ce-i aia ?! Foame... Lor nu le este foame... Ei, sufera de spleen, trebuie sa se distreze...

Imi vine uneori sa cred ca, povestea aia, cu binele si raul... cu sitemul de valori, n-are nici o noima. Mai totdeauna, din ce am vazut eu, a fost rasplatit, la nivel de societate, RAUL...

pacos spunea...

@Geomarz
Ai dreptate. Sunt eu un pic cam idealist.