Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Ce urmează după "colosal"?

Auzită acum câteva minute la jurnalul Realităţii Tv: "premierul Tăriceanu a dat ordin să fie verificate "averile colosale"(sic!) ale directorilor de la ANRE". Pardon? Bunuri şi bani în valoare de zeci de mii, hai, sute de mii de euro sunt "averi colosale"? Păi atunci ce în termeni ar descrie prostuţa aia de zise cele de mai sus averile lui Bill Gates sau Warren Buffet?

Un val dement de populism cuprinde România. Şi nu e deloc bine, mai ales în vremurile acestea incerte, când între relativa bunăstare şi sărăcie linia de demarcaţie este extrem de subţire.

Că în administraţia publică sau în politică sunt mulţi nesimţiţi nu mai e de mult o noutate. Că unele salarii din Agenţiile guvernamentale au sărit din scală, iarăşi nu-i o noutate. Dar de aici până la campanii de linşaj împotriva unor oameni care, până la proba contrarie, nici n-au furat banii ăia de-i luau drept leafă, nici nici n-au încălcat vreo lege, e deja prea mult.

Nu-mi plac campaniile de presă. În urma lor rămân prea multe victime colaterale, care nu au nicio vină. Şi printre aceste victime colaterale se află şi încrederea în virtuţile guvernării democratice. Iar Realitatea Tv s-a specializat în astfel de campanii mediatice murdare şi până la urmă inepte.

A nu se înţelege că sunt de acord cu modul în care unii au profitat de faptul că salariile lor nu sunt fixate prin lege şi au dat imama prin banul public. Dar revenirea salariilor lor la normal nu rezolvă nici măcar partea morală a problemei salarizării în sectorul public. Şi nici pe aceea a folosirii funcţiei publice pentru a recompensa clientela politică.

Din bălegarul ăsta urât mirositor al populismului nu putea lipsi Traian Boc. Acesta vrea să introducă în dezbaterea Parlamentului un proiect de Lege pentru eliminarea pensiilor parlamentarilor. Ceva mai greţos, ca motivaţie, mai rar: "Este timpul ca în primul rând clasa politică să dea dovadă de sacrificii înainte de a cere sacrificii din partea altora, din rândul poporului, acesta este semnalul politic pe care vrem să-l transmitem. Primul sacrificiu este să renunţe la privilegii, care încep cu pensiile parlamentarilor". Îl credeam, dacă îi cerea şi şefului lui, Traian Băsescu, să facă un sacrificiu şi să-şi doneze locuinţa din Mihăileanu unei familii evacuate din casele retrocedate. Aşa, să ne pupe undeva!

Şi dacă tot vorbeşte Boc de sacrificii, să propună revenirea la sistemul progresiv de impozitare, pe care portocalii lui l-au înlocuit cu cota unică, ca măcar aşa să se "sacrifice" bogaţii României pentru săracii ei. Că una e să cumperi în faţa camerelor de luat vederi un car de vreascuri pentru o bătrână amărâtă, şi alta să finanţezi pentru toţi cei ca ea un venit minim garantat.

Ceea ce face Boc este răspunsul tipic al celui incapabil să ofere soluţii. Dacă nu ştie cum să facă să ofere pensii decente celor care au nevoie de aşa ceva, mai bine le taie pensiile câtorva, pe principiul "să moară şi capra vecinului". "Le-am dat proştilor satisfacţia umilirii câtorva politicieni, acu' să tacă dracului din gură şi să nu mai ceară pensii mai mari! Şi dacă asta nu ajunge, strângem semnături pentru a desfiinţa Senatul! Cu asta chiar le-am potolit foamea, şi le ţine şi de cald!"

Şi apoi, unde era Boc atunci când guvernul Tăriceanu I a desfiinţat plafonul de salarizare a şefilor Agenţiilor guvernamentale, introdus de guvernul Năstase, care era acela al unui secretar de stat? Atunci era bine, că erau şi oamenii lor "recompensaţi". Acum e rău, că a înţărcat Bălaia!

Ce face Boc acum, făcea şi Ceauşescu în anii 80. Pentru că Ceauşescu a fost, ca şi Traian Băsescu, ca şi Boc, un lider populist, înainte de a fi comunist!

Aşadar, ce urmează după colosal?