miercuri, 22 octombrie 2008

Marea năuceală electorală
Stau şi mă uit şi nu înţeleg nimic din ceea ce vor face partidele în campania asta electorală. Toate se comportă ca şi cum nu le vine să creadă că s-a schimbat sistemul de vot. Nici unul dintre partide nu are nici cea mai vagă idee(şi ştiu ce spun!) despre cum va gestiona o campanie la nivel de ţară cu 450 şi ceva de campanii individuale, şi abia acum află că, practic, NU SUNT PARTIDE, ci adunături de interese, orgolii, bisericuţe, aripi şi aripioare, că sunt, de fapt, nişte piramide inversate!
Ideea era că aceia care candidează se vor spriji pe activişti, adică pe baza partidului. Care activişti există doar în fanteziile lor, pentru că au fost "contabilizaţi" pentru uzul şefilor de la Bucureşti precum număra Pristanda steagurile. Cu extrem de rare excepţii, candidaţii nu au legături şi o reţea de sprijin în circumscripţii, iar echipele de campanie sunt organizate cel mai adesea pe strucura şi pe logistica unor firme, proprii sau ale prietenilor. Şi aşa vedem că aşa-zisa "societate civilă" este o glumă în România. Că fundaţiile, ONG urile şi alte sisteme asociative există doar pe hârtie. Dar mai ales constatăm că sentimentul "Vot Canci!" domină spiritul românilor.
Sigur, în mediul rural lucrurile sunt mai simple, şi un primar energic, cu echipa de consilieri locali de aceeaşi culoare politică, plus popă, dascăl, jandarm, face mai mult decât orice plan sofisticat de campanie. Iar dacă mai apare şi argumentul electoral suprem, micul şi berea, s-a terminat mişcarea! Dar România viitoare nu este România rurală, şi apoi nici noua generaţie de la sat nu mai e atât de disciplinată la vot.
Ce se va întâmpla de aici înainte cu partidele, iată adevărata problemă. Partidele româneşti nu sunt nici partide de mase, nici partide de cadre. Cum vor evolua? Ca partide de mase e cam greu să se mai organizeze azi, într-un moment în care numai între 3% şi 5% din întrega populaţie cu drept de vot se declară membru sau simpatizant al unui partid. Este extrem de puţin, de aici şi slaba calitate a politicii şi democraţiei româneşti. Ca partide de cadre? Greu de crezut! În partide nu mai ai loc de primadone. Cine vrea să tragă la şaiba politicii, jos, în stradă, să ia înjurături şi şuturi în cur de la "patria" recunoscătoare?
Or, fără partide cu structuri puternice şi permanente în teritoriu, care să fie capabile să mobilizeze echipe de voluntari în sprijinul candidaţilor, fără o reţea de organizaţii neguvernamentale, care să ofere o imagine clară a nevoilor şi aşteptărilor cetăţenilor din circumscripţii, votul uninominal va fi un uriaş fiasco. Şi mita electorală principalul argument electoral.
Încă ceva: statul ar trebui să ofere condiţii egale tuturor candidaţilor, punându-le la dispoziţie un buget de campanie, din bani publici. Măsură dublată de o drastică limitare a sumelor suplimentare, provenite din donaţii. Combaterea corupţiei are un cost. Vrem să-l suportăm, bine! Nu vrem, atunci să lăsăm dracului gargara pe tema asta şi să ne vedem de ale noastre!
Oricum , marea năuceală politică este o realitate care ne agresează pe toate canalele media. Şi promite adevărate delicii de incoerenţă, demagocie, populism şi cretinism, pur şi simplu!

6 comentarii:

Filip G spunea...

Cum se vor intelege viitori parlamentari ai aceluias partid in parlament?Despre colaborari si proiecte comune-Dumnezeu cu mila

Anonim spunea...

Va cam intreceti cu gluma, domnule: cum adica statul sa puna un buget de campanie la dispozitia tuturor candidatilor?
Adica tot noi sa platim?
Prea sunteti darnic cand vine vorba de cheltuieli facute din portofelul cetatenilor.
Singura grija reala a statului ar fi sa verifice legalitatea provenientei sumelor cheltuite de catre candidati.
Si atat.

constantin gheorghe spunea...

Foarte simplu: vrem democraţie, asta costă. Şi decât să am un Parlament cumpărat de cei cu bani, care să facă legi în interes privat, cum au făcut legislatorii americani, băgând întrega economie mondială în căcat, prefer să am un Parlament în care cei care îl compun şi-au plătit campaniile cu bani publici, transparent şi fără "contribuţiile" diverselor mafii. Dacă aţi face un raport între ce am pierdut prin corupţie şi cât ne-ar fi costat si plătim civilizat pe aceia care administrează banii statului, aţi vedea că suntem în situaţia celui care s-a scumpit la tărâţe. Altminteri dă bine să practici discursuri populiste!

Anonim spunea...

Revin, pentru ca insistati in eroare:
1. Democratia costa, sunt de acord, dar nu cat dictatura. Ganditi-va cat am pierdut in 52 de ani de dictatura + razboi + dictatura, si apoi in 19 ani de tranzitie
2. Prin generalizarea relei-credinte (aratate de catre unii dintre legislatorii americani) asupra intregului corp legislativ din SUA se obtine in fapt diluarea sanselor de eliminare a primilor, si deci impunitatea lor.
3. Nu ar trebui sa conteze de unde vin banii pentru campania candidatilor, in schimb mi se pare obligatoriu ca toti alegatorii sa poata afla aceasta informatie inainte de a vota. Altfel spus, statul sa verifice si sa certifice declaratia prin care candidatul insusi face publice sursele financiare pe care se bazeaza in campanie.
4. Un candidat pus pe capatuiala este un om necinstit si oricat l-am plati, el tot necinstit va ramane, pentru ca e pus pe capatuiala.
5. Discursuri populiste practica intotdeauna candidatul necinstit, nu anonimul care Va citeste cu interes si Va da dreptate cand e cazul (de multe ori), dar in rest gandeste cu capul lui.

constantin gheorghe spunea...

Stimate domn, nu vreau să ajung în situaţia în care selecţia elitelor politice se face pe criteriul unic al banilor. De aceea vreau să limitez cheltuielile electorale, iar banii să fie publici. Iar dincolo de asta trebuie să existe şi sistemul de contraputeri, inclusiv prin activizarea "societăţii civile", care acum e un eufemism pentru partizanat politic fără asumarea responsabilităţii.

Anonim spunea...

Diferenta dintre numarul total de candidati inscrisi si numarul de mandate parlamentare va creste in cazul in care banii vin de la buget.
Iar multe "candidaturi" vor fi doar o modalitate de a sifona bani publici catre buzunare private.
Aveti insa perfecta dreptate in ce priveste societatea civila, este doar o forma fara fond. Dar Va mira?
Inchipuiti-va insa urmatorul exemplu ipotetic: un candidat de stanga (care declara ca este sustinut financiar de catre un sindicat din invatamant) infrunta un candidat de centru (care declara ca este sustinut de catre asociatia producatorilor agricoli din judet) si un candidat de dreapta (care declara ca este sustinut de patronii IMM-urilor din judet).
Raspundeti cinstit: nu vi se pare ca asa devine mai simplu sa alegeti candidatul care Va reprezinta?
Si in plus, asa ar evolua diversele contraputeri catre o reala -in fine!- societate civila.
Adica renuntand la generalizari si in schimb coagulandu-se si identificandu-se cu o anumita zona sociala.