Nu despre articolul ăsta din The Economist, dedicat dezbaterilor economice de pe blogurile dedicate, bloguri animate de reputaţi economişti, vreau să vă vorbesc, ci despre ilustraţia articolului. Care face trimitere la un desen cunoscut al lui Goya, "Somnul raţiunii". Sunt, printre monstruleţii ilustratorului, flăcăii care se "adapă" de la "înţelepciunea" şcolii austriece, neo-chartaliştii, un soi de modernizatori ai monetarismului, şi alţii.
E amuzant, şi instructiv, printre altele. Sigur, putem fi sau nu de acord cu teoriile "revoluţionarilor marginali", cum îi numeşte The Economist. Vremurile excepţionale cer măsuri excepţionale, nu-i aşa? Important este că oamenii gândesc. Bine, prost, depinde de unde priveşti. Unele idei vor avea impact şi urmări, altele, nu. Dar există. Este un efort de înţelegere şi de explicare.
Ei bine, toate astea lipsesc la noi. Puţinii autori de bloguri economice sunt, de cele mai multe ori, apărătorii unei şcoli de gândire, cea austriacă, cel mai adesea obtuzi şi crânceni în partizanatul lor. Prospeţimea nu se prea simte. De unde alt soi de monştri care se nasc din somnul raţiunii economice la români. Şi când te gândeşti că nu ne-au lipsit gânditorii economici. Iar de pe urma ideilor unuia dinte ei Brazilia a ajuns a şasea economie a lumii.
PS: povestea asta n-o ştiam! Deci guvernul american, în secret, a finanţat băncile cu 1200 de miliarde de dolari, la incredibila dobândă de 0,01%! Aceleaşi bănci care acum împrumută statele, pe care le-au încolţit prin intermediul agenţiilor de rating(în care au interese, nelegitime, la care nu se prea uită nimeni) la dobânzi de 600 până la 900 de ori mai mari! În ăst timp sute de mii şi milioane de oameni din sectorul public sunt daţi afară, salariile le sunt tăiate, sau în cel mai bun caz îngheţate, mă rog, cunoaştem deliciile "austerităţii".
F.D.Roosevelt avea dreptate când spunea: " Să fii guvernat de banul organizat este la fel de periculos ca atunci când ai fi guvernat de crima organizată".
De unde şi o propunere care merită analizată: aceea de a folosi Banca Centrală Europeană pentru a finanţa la dobânzi foarte mici vechile datorii ale statelor. De ce să plătească sume uriaşe pentru nişte dobânzi care nu se justifică, riscul fiind supra-licitat? Doar pentru ca un grup de bănci-gangster să beneficieze de rente nemeritate?
PS: povestea asta n-o ştiam! Deci guvernul american, în secret, a finanţat băncile cu 1200 de miliarde de dolari, la incredibila dobândă de 0,01%! Aceleaşi bănci care acum împrumută statele, pe care le-au încolţit prin intermediul agenţiilor de rating(în care au interese, nelegitime, la care nu se prea uită nimeni) la dobânzi de 600 până la 900 de ori mai mari! În ăst timp sute de mii şi milioane de oameni din sectorul public sunt daţi afară, salariile le sunt tăiate, sau în cel mai bun caz îngheţate, mă rog, cunoaştem deliciile "austerităţii".
F.D.Roosevelt avea dreptate când spunea: " Să fii guvernat de banul organizat este la fel de periculos ca atunci când ai fi guvernat de crima organizată".
De unde şi o propunere care merită analizată: aceea de a folosi Banca Centrală Europeană pentru a finanţa la dobânzi foarte mici vechile datorii ale statelor. De ce să plătească sume uriaşe pentru nişte dobânzi care nu se justifică, riscul fiind supra-licitat? Doar pentru ca un grup de bănci-gangster să beneficieze de rente nemeritate?
Un comentariu:
Suma aia de 1200 miliarde a fost dată doar într-o singură zi: 5 dec. 2008. De fapt lucrurile stau mult, mult mai rău: 7770 miliarde, toate de la banca centrală şi fără măcar să informeze Congresul. Suma asta e mai mult decât dublul bugetului anual al SUA şi mai mult de jumătate din PIB! Băncile private au scos din asta 13 miliarde profit, bani obţinuţi fără nici cel mai mic efort. Numai fraierii ca noi muncesc pentru bani.
Asta ar trebui să pună în discuţie tabuul "independenţei" băncilor centrale. Fiindcă fie că e vorba de FED-ul american, de ECB-ul european, de BoE-ul englez sau de BNR la noi, toate sunt 100% aservite băncilor private. Cu "independenţa" asta am scăpat de dracul guvernamental şi am dat de taică-su privat! Şi de ce nu, putem râde un pic şi de treaba asta...
Trimiteți un comentariu