marți, 17 ianuarie 2012

Singura soluţie



De ieri, de când a prins glas, boc repetă, ca o cutie muzicală întoarsă cu cheia, acelaşi refren: "ziceţi mersi că avem stabilitate macroeconomică, iar pe termen lung sacrificiile vor plăti. Până atunci noi vă dăm pula!"

Ca şi păpuşarul ăla de la Trei Coceni, boc trăieşte în deplină inadecvare, şi nu înţelege nimic din ceea ce se întâmplă în ţară. De fapt, cu sau fără Arafat, demonstraţiile astea de nemulţumire tot ar fi avut loc. Episodul demisiei lui Raed Arafat a coagulat mai repede nemulţumirea, şi a scos-o în stradă. Dar ea există, este profundă, temeinic ancorată în mintea şi în sufletul românilor.

Întrebarea este de ce românii ezită să-şi spună păsul în stradă. Răspunsul este simplu: nu au acel spirit comunitar al occidentalilor, care îi ajută să se mobilizeze mai repede, să se organizeze şi să dea mesaje clare către puterea politică. În plus România nu mai are societate civilă. Embrionul ăla de societate din primii ai ai post-comunismului, o formă cvasipolitică, a murit în 1996, odată cu victoria CDR şi a lui Emil Constantinescu.

De vreo doi-trei ani, ca reacţie la proasta guvernare şi la degradarea democraţiei în România, o nouă generaţie de organizaţii neguvernamentale începe să se afirme şi să intre în dialog cu cetăţenii. De data asta un dialog real, concret, deschis, nu o caricatură, ca în cazul GDS, sau a altora ca el, din anii '90. Noua societate civilă are marea calitate că şi-a propus obiective mai modeste, dar care au meritul că rezolvă problemele cetăţeanului concret, nu pe cele ale unui cetăţean generic. Asta a făcut ca legătura între cetăţean şi organizaţie să fie mult mai puternică.

Cred că un prim test l-au reprezentat câteva acţiuni umanitare, în diferite situaţii, care s-au terminat cu bine. Au fost şi alte acţiuni, mai mult sau mai puţin bizare, sau marginale, dar care au avut şi au calitatea că structurează reţele de solidaritate.

În fine, unii dintre români au înţeles că solidaritatea se organizează, nu pică din cer. Ceea ce vedem acum în pieţele publice din tot mai multe oraşe din România este produsul solidarităţii organizate. Ceea ce e bine, e chiar foarte bine. Deocamdată mesajul lor de solidaritate pătrunde greu în România profundă, în România uitată: România rurală. Nu Internetul şi reţelele de socializare sunt soluţia, ci, cum spuneam, soluţii concrete la probleme concrete. Oricât de mic ar fi ajutorul, el rămâne în memoria oamenilor.

Lectia pe care ne-o servesc cei care trudesc pentru structurarea unei noi societăţi civile este aceea că, înainte de orice, politica şi guvernarea sunt despre oameni. Cu atât mai mult apare inept şi inadecvat mesajul lui boc. El este despre orice, numai despre oameni concreţi, cu probleme concrete, nu. 

De aceea cererea celor din stradă, deşi poate părea maximalistă, este nenegociabilă: din punctul lor de vedere, plecarea lui băsescu şi boc este singura soluţie de ieşire din criză.  

Un comentariu:

Karakas spunea...

Din "avantajele" sistemului privat de sanatate din America, dorit de putere: te insanatosesti, dar cind iesi din spital si vezi factura, poti sa faci infarct

http://ca.news.yahoo.com/ny-hospital-bills-patients-tens-millions-dollars-because-181407035.html