Ce joc imbecil fac şi băsescu, şi "suliţaşii" Generalului Izmenelor, şi Umilul Cur cu "economatele". Care sunt o tâmpenie, într-o lume normală. Şi România este încă, pe ici, pe colo, o ţară normală.
Care are însă o problemă: tot mai mulţi dintre cetăţenii ei suferă de foame, pentru că nu au suficienţi bani pentru a-şi cumpăra alimente. Pentru ei există modelul american, al bonurilor de alimente, food stamp, numite, mai nou, pompos, SNAP(Supplemental Nutrition Assistance Program). Ele sunt acordate tuturor celor care nu au venituri sau au venituri extrem de mici. Beneficiază de ele circa 44-45 de milioane de americani.
De ce nu am aplica şi noi modelul, că doar suntem morţi să-i imităm pe americani? Şi terminăm discuţia asta imbecilă despre populism şi alte păcate politicianiste...Dar o discuţie serioasă despre sărăcie, despre rolul redistributiv al statului, despre responsabilităţile noastre faţă de ceilalţi nu putem face. Pentru că nici la stânga, nici la dreapta nu este cine ştie ce entuziasm pentru asta. E mai uşor să latri la televizor, decât să construieşti soluţii.
PS: n-am găsit altă rimă...
Un comentariu:
La noi povestea cu bonurile de masa se aplica altfel. Eu iau bonuri de masa de la angajator, pe linga leafa, si asa iau multi, majoritatea angajatilor "la alb". Aia care n-au venituri, pensionarii, handicapatii, somerii si cei cu venituri sub o suma nu se califica, conform legilor in vigoare, sa ia bonuri de masa. Exact aia care au mai multa nevoie nu primesc. In cazul meu si al altora ca mine, firma plateste pentru bonuri, nu onor' statul roman. Pentru saraci ar trebui sa dea insusi statul. Nu cred ca o va face. Economatele sint mai interesante.
Trimiteți un comentariu