marți, 9 august 2011

Benzineşte, scânteieşte, nu porneşte...



Cam asta e acum starea economiei mondiale: are tot ce-i trebuie pentru a funcţiona: pieţe,  capacităţi de producţie, chiar în exces unele, bani, căcălău, conflicte armate majore nu se pune problema, terorismul este o glumă, oricum ai lua-o, pacea socială este încă prezentă la apel, sindicatele sunt slăbite, existând ţări, şi nu puţine, dar mai ales companii care au şi uitat data ultimei greve mai serioase, guvernele naţionale sunt slugile plecate ale cercurilor financiare şi de afaceri, le caută între coarne, le fac toate voile şi cu toate astea economia nu porneşte, după criza din 2007. Benzineşte, scânteieşte, de ce nu porneşte?

Răspunsul este simplu: nu prea mai are cine cumpăra ceea ce poate produce economia mondială. Pentru că în goana lor după profituri mereu mai mari, capitaliştii lu' peşte au redus dramatic puterea de cumpărare a salariilor plătite angajaţilor. Dar pentru a le permite acestora să consume tot mai mult, au compensat pierderea de valoare a salariilor cu accesul facil la credite de consum. Oamenii au consumat în viitor.

Acum schema asta pur şi simplu nu mai funcţionează, gospodăriile populaţiei şi-au atins şi chiar depăşit limita de îndatorare, iar imbecilitatea numită "austeritate" a pus capac la toate.

Acum bogaţii lumii au de ales: se prăbuşesc şi ei, odată cu economia, sau renunţă la o parte din profiturile alea nesimţite, şi suplimentează puterea de cumpărare a salariilor pe care le plătesc angajaţilor, pentru a reporni economia. Părerea mea este că lăcomia va fi mai puternică decât raţiunea şi instinctul de conservare.

Vom avea tot mai multă "austeritate" şi tot mai multe amputări de cheltuieli. Este un joc în care toată lumea pierde, inclusiv cei care câştigă. Anarhia socială se va întinde în toată lumea. Nimeni nu este la adăpost de aşa ceva, fie că este vorba de democraţii, fie că este vorba de regimuri autoritare sau totalitare. 

Nu e cazul să ne uităm spre China, ca model. Situaţia ei este mai fragilă decât credem. Dacă nu va menţine un ritm foarte înalt de creştere, ritm care este dictat de puterea de cumpărare a pieţelor externe, de care e dependentă, şi în absenţa unui stat social, se va confrunta cu puternice violenţe sociale. Să se orienteze de la export la piaţa internă, asta ia timp şi cere decizii pe care nimeni de la Beijing nu e pregătit să le ia. 

Sigur, aş fi ridicol dacă m-aş apuca să analizez fanfaronadele Umilului Cur şi ale lui Isărescu. Da, noi suntem cu arma la picior, dar cu ţeava în jos, şi ne-am împuşcat deja în el! Mai rău de atât nu se poate! Nu putem intra din nou în criză, câtă vreme n-am ieşit din precedenta. Aşa că pentru noi lucrurile sunt clare. Noroc că avem antrenament la supravieţuire: ne retragem în munţi, otrăvim fântânile, dăm foc la grâne...Realegem un tâmpit în fruntea ţării, îi dăm premierul pe care şi-l doreşte, dăm miliarde de euro pe mâna unei fufe, şi aşa mai departe. 

Hai succesuri!

PS: asta nu înseamnă că Apocalipsa e pentru azi sau mâine. Dar lucrurile nu merg în sens pozitiv, că nu au cum... 

Un comentariu:

Isailă spunea...

Criza ce urmează se datorează faptului că politicenii au dat mesajul că nu vor să plătească datoriile publice prin stoarcerea cetățenilor, că vor provoca inflație (un impozit mai special). Adică trusa de de compensare a tendinței capitalismului spre consumul prea mic necesită o corecție brutală. Inflația e o formă de naționalizare a creanțelor asupra statelor. Capitaliștii vor deveni foarte vulnerabili și statele vor trece la informatizarea statului, la banii exclusiv electronici, la votul electronic. Statul va deveni mai ferm datorită mișcărilor sociale.