Nu e despre libertate, idioţilor!

Gaddafi e pa! Drum bun, indiferent de destinaţie. Întrebarea la care nu vrea să răspundă nimeni este: au căzut sau nu libienii din lac în puţ? Mie aşa mi se pare, că au căzut. Libertatea are un preţ. Pe care îl vor plăti cu vârf şi îndesat. Dacă Gaddafi împărţea banii din petrol cu libienii, acum libienii pot spune adio avantajelor de pe urma petrolului. Dacă n-au cămile, să-şi cumpere repede, cât mai sunt ieftine! Costurile războiului trebuie acoperite, şi cu un profit lejer, de vreo mie la sută!

Şi mai e ceva, ce nimeni nu pare să fi observat: "revoluţiile" din lumea arabă au ca scop nu lărgirea pieţei bunurilor şi serviciilor, ca în 1989, în Est, ci doar a unei pieţe mai speciale: cea a armamentului. Aici ruşii, împreună cu chinezii, dominau scena. Numai ruşii pierd în Libia peste patru miliarde de dolari! Înţeleg că şi turcii, alţi clienţi ai firmelor ruseşti de armament, au primit un avertisment sever, fiind somaţi să nu mai cumpere de la ei. Somaţii de acest gen au primit şi grecii, şi ciprioţii. Poate şi alţii.

Urmează Siria, alt client al ruşilor. Nu trece o lună şi Siria va fi atacată de NATO, cu sau fără binecuvântarea Consiliului de Securitate, (care a ajuns un soi de târfă bătrână şi leproasă, la care nu se mai uită nici dracu'!), după o schemă deja cunoscută. Spun maxim o lună, dacă americanii nu-i conving pe palestinieni să nu ceară recunoaşterea ca stat pe 15 septembrie. Dacă reuşesc, va fi şi mai rapid. Dispozitivul militar al NATO, existent deja în Mediterana, se mută mai hacana. 

Sigur, e frumos cu libertatea, dar nu despre libertate este vorba, ci despre bani, despre foarte mulţi bani. Libia îşi va schimba tot armamentul. Egiptul, la fel, Siria, la fel. C-or fi americanii, c-or fi europenii, tot un drac! Tot ce-au obţinut şi egiptenii, şi tunisienii, şi libienii, ce vor obţine şi sirienii, este libertatea de a muri de foame.  S-or găsi nişte Lăzăroi locali, care să le explice că ăia de au de la un măgar în sus sunt bogaţi, să-şi caute de treabă şi să nu mai aştepte pomana statului.

Asta e prieteni, libertatea, fără bunăstare, e doar un chin!