Un ne-om

Prieteni, ce poţi face când în fruntea ţării sunt oameni precum Supremul Cur, Lăbăroiu, Fecioara din Pleşcoi? Când vezi cinismul lor neruşinat, ura lor faţă de oameni, în general? Lăcomia şi nesimţirea lor? Nu ai cum reacţiona altfel decât să le plăteşti cu aceeaşi monedă! Nu-i poţi socoti oameni, nu le poţi ierta nimic! Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi! Atât!

Ştiu, sună îngrozitor! Dar aşa vreau să sune! Aceşti oameni trebuie să ştie că ura noastră îi va urmări până în mormânt! Că vor plăti, chiar dacă s-ar ascunde în gaură de şarpe! Că nu au cum scăpa! Că vor da socoteală, că răzbunarea celor pe care îi umilesc acum va fi cumplită. Dacă de vorbă-bună nu înţeleg, vor înţelege cu parul! Dacă nu joacă în limitele democraţiei, şi după regulile ei, nu văd de ce noi am face acest lucru.

Mă veţi întreba ce mi-a venit. Uite ce mi-a venit: reacţia unuia Bleen(Axinte Mirel pe numele lui de vânzător de uşi, parcă), consilierul personal al lui Lăbăroiu, după ce a asistat la o sinucidere, în gara Predeal. Ştiu, moartea violentă a cuiva, la câţiva metri de tine, este traumatizantă. Dar ceea ce urmează este de domeniul patologicului, este reacţia unui dement: "Sinucidere în gară la Predeal, chiar în faţa noastră, la 2 m. Noroc că mi-am dat seama ce face şi am apucat să-i zic Danei să se întoarcă cu spatele. Deci, după piaţa interviurilor, Blogary intră şi pe piaţa Ştirilor de la ora 5, ba chiar ora 18.54."

 Iată ce urmează după acest comentariu al lui Bleen: "Un cititor: “Breaking-news: Ministerul muncii a impins inca un om la sinucidere!”

Alt cititor: "A murit sinucigașul? Sau îl vedem deseară la Gâdea, vorbind despre traiul greu care l-a împins la disperatul gest?"

Bleen: "A luat o înjurătură de la mine pe ultimele secunde ale existenţei: “Cît de tîmpit să fii să te apuce traver… Oops.” Da. A decedat. S-a aşezat cuminte cu capul pe linie. I-am zis Danei să se întoarcă cu spatele dar eu n-am mai apucat."

Al treilea cititor: "Regret enorm Mirel ca ai vazut asta. E un sentiment cumplit cand un om moare langa tine. Cere un J&B, vorbeste, trage aer in piept, fii tare. Acum e ok. Peste 24 de ore va fi ceva mai complicat, dar esti barbat si vei trece peste asta."

Bleen:"Etecuru. Nu mi s-a părut cumplit. Cumplit era să cadă cineva pe linia ferată şi să moară. Nu-mi plac sinucigaşii iar ăsta cu atît mai puţin, că şi-a ales să se omoare la cîţiva metri în faţa Danei. Dacă vrei să te sinucizi, du-te-n pizda mă-tii şi fă-o pe pustii, nu într-un loc public. Sinuciderea (cu extrem de puţine excepţii) e un viol, un act demonstrativ, ostentativ şi penibil. Sinucigaşii publici ar trebui amendaţi, arestaţi şi bătuţi. Aşa cum nu te caci în public, n-ar trebui nici să te sinucizi în public. Tare mi-e teamă că la Sinaia-n gară ne aşteaptă sinucigaşul din Sinaia. Or fi mai mulţi? O sectă? Un traseu turistic cu senzaţii mai tari decît Dracula?"

Mai la vale, acelaşi Bleen: "Cel mai bun lucru e să-l ignori. Salvarea unor asemenea personaje nu e o miză. În cazul sinucigaşilor eu aş chema Rebu, nu IML-ul." Şi parcă nu era suficient: "Nu e vorba de moartea unei fiinţe umane, ci de sinucidere. Exact felul ăsta de a gîndi mă calcă pe nervi. O prietenă din copilărie a ajuns la tralalăi fiindcă a dat la un moment dat în viaţă peste un cretin care s-a sinucis “din cauza ei” (deşi mai avusese două tentative înainte s-o cunoască pe ea). Tembelul a aşteptat o conştiinţă pe care s-o violeze şi atunci cînd a găsit-o s-a decis şi să-i reuşească sinuciderea. Sinuciderea e crimă şi viol. Dobitocul care face asta e fericit că se duce dracului şi nu mai e nimic (deşi sper să existe Iadul şi să ajungă acolo ars în cazanul cu smoală, tăiat feliuţe, lipit la loc şi cu un fier încins înfipt în cur), nu se gîndeşte la cei de lîngă el. Ba nu, mint. Se gîndeşte şi d-aia se şi sinucide cu surle şi trîmbiţe, ca să arate familiei, iubitei, lumii cît suferă el. Dacă eşti un nimeni viu, atunci sinucide-te şi vei avea cele 15 minute de celebritate, vei provoca oroare cîtorva cetăţeni din gară, greaţă unuia dintre ei şi, cu puţin noroc, poate că fosta iubită, tatăl, nevasta, copiii, verii, cumnaţii şi fosta colegă de bancă dintr-a şaptea vor rămîne cu un sentiment de vinovăţie o bună perioadă de timp." Delirul continuă: "Ălora care le e milă de sinucigaşi nu-s creştini, sinuciderea fiind un păcat capital, asimilabil crimei, în creştinism. Aici n-ai nimerit-o." Şi ajunge la asta: "Încearcă la o adunare de pesedişti, la autobază sau la un happening cu hipsteri şi Remus Cernea.

Subiectul certitudinilor Yeba l-a introdus în ecuaţie, ceartă-te cu ea. Uite, Yeba crede despre şeful PSD că e un bou. Crede, căci nu poate avea certitudinea, că, vorba aia, nu e psihiatru, pe de o parte, şi pe de altă parte, Ponta e scînteie din Divinitatea lui Iliescu, deci nu poate fi cunoscută în totalitate decît prin metode specifice.

PS. Nu trebuie să cunoşti pe cineva în totalitate ca să-ţi dai seama că e bou. Poate că persoana cu pricina e mai complexă, bou e doar o faţetă a personalităţii însă faţeta respectivă există. Din motive de timp nu-i poţi spune omului “ai o faţetă de bou” (deşi “ai o faţă de bou” se foloseşte în anumite zone ale ţării), îi spui “eşti un bou” Bineînţeles că el e mai mult decît un bou. Însă restul sînt detalii iar la judecata superficială a concetăţenilor rămîne un bou, deşi e necreştinesc şi nemilos să fii considerat un bou." Sau, şi mai la vale: "Iar celor care au impresia că Blogary se va transforma într-un spaţiu civilizat şi echidistant de discuţii filozofice şi teologice le spun că sloganul Blogary rămîne “Noi futem pesedişti”. Drept pentru care le readuc aminte comentatorilor care vor s-o dea pe ample discuţii doctrinare că sînt liberi s-o facă în altă parte, pe unul dintre cele 200 de site-uri de intelectuali de citat şi compilaţie, rămase obscure şi irelevante."

Ne-omul ăsta, Bleen, a construit un adevărat cult al personalităţii lui Lăbăroiu, vezi şi postarea unde apar comentariile astea. Presupun că atunci când şi l-a luat drept consilier PERSONAL, Lăbăroiu l-a ales pentru ccă există o compatibilitate de valori, de puncte de vedere, de idei între ei. Este mai mult decât o relaţie dintre un expert şi un om politic, în cadru instituţional.

Ne mai miră modul în care abordează Lăbăroiu problemele sociale? Lejeritatea cu care aruncă în sărăcie şi disperare milioane de oameni? Pot fi trataţi altcumva decât nişte jivine, nişte câini turbaţi, de care trebuie să scapi cu orice mijloace? Mai poţi fi civilizat cu astfel de barbari?