Viitoarea criză economică a început deja! Cel puţin aşa susţine Frédéric Lemaître în "Le Monde", şi, dacă citiţi cu atenţie argumentaţia lui, s-ar putea să-i daţi dreptate. Eu, unul, îl cred. Dintr-un singur motiv: capitalismul a ajuns în faza demenţei senile, în care nu mai poate învăţa nimic din ceea ce i se întâmplă, şi în care nu ştie decât un lucru: cât mai mulţi bani, cât mai repede, întâmplă-se ce s-o întâmpla!
Două citate în sprijinul celor de mai sus: "Plus discrets qu'hier mais aussi déterminés, les opérateurs poursuivent leurs pratiques opaques. Exemple : il ne se passe pas un mois sans qu'une banque ou une Bourse crée une "plate-forme alternative", une Bourse d'un nouveau genre dont le principe est de travailler à l'abri des regards. Le nom anglais est plus explicite : les Anglo-Saxons parlent de "dark pools". Tout est dit. Vous avez aimé les subprimes, les Credit Default Swaps et autres produits titrisés dans lesquels, à votre insu, votre banquier avait placé une partie de vos économies ? Demain, vous adorerez Xetra Midpoint, Smartpool, Chi-X-Delta et NeuroDark." Cu alte cuvinte, se produc în draci banii virtuali pe care îi vom plăti, peste doi-trei ani, după modelul deja consacrat acum, tot noi, din taxe şi impozite.
"Comment en est-on arrivé là ? Une partie de la réponse figure dans un petit essai passionnant, à la fois philosophique et économique, que vient de publier Charles-Henri Filippi. Dans L'Argent sans maître (éd. Descartes et Cie, 96 p., 15 euros), cet ancien collaborateur de Laurent Fabius, qui fut jusqu'à récemment patron de la filiale française d'HSBC, explique comment, au fil des siècles, l'argent, qui était un moyen d'émancipation, est devenu une religion. Surtout, il démontre comment la cupidité, "stimulant individuel", est, elle, devenue un véritable "système de gouvernance" et le "fondement institutionnalisé d'un enrichissement sans cause réelle et sans limite sérieuse".
Şi Patapievici ne bate obrazul pentru că suntem critici la adresa capitalismului? Că vrem ca statul să se ia în serios şi să-şi facă datoria, să ne apere interesele, nouă, cetăţenilor, nu jigodiilor care câştigă zeci şi sute de milioane de euro şi de dolari, doar pentru că au adus economia mondială în pragul dezastrului? Chiar aşa, jegurile astea nu mai au nicio ruşine?
PS: cred că ar trebui să citiţi şi asta.
2 comentarii:
Fusei deunãzi la bunicã-mea, împreunã cu frati-miu. Acolo, la o dulceatã si-un pahar de apã rece, intrarãm în vorbã, :
- Mamaie, vine criza peste noi, o pusei eu în temã.
- Ce zisesi maicã?
- Criza, mamaie, vine criza!
- Ce crizã, pãcatele mele?
- Economicã, mamaie.
- De sciaticã zisesi?
- Economicã, ridicai eu glasul.
- Ho, nu tipa cã auzii. Pãi iei o aspirinã - douã si te mai lasã.
- Mamaie, râzi de noi, intrã în vorbã si frati-miu.
- Aoleo, rãzboi? Pãi cu rãzboiu' nu-i de shagã, de el nu scapi cu aspirinã.
Intors acasã, mã gândii cã surdul nu le aude, dar le potriveste. Criza economicã s-o mai domoli ea cu o aspirinã în plus la salariu, cu o gaurã în plus la curea... dar dacã urmãtoarea crizã nu va fi crizã, cum zice Lemaître al tãu, ci rãzboi, cum zice cartea de istorie?
Mai devreme sau mai târziu crizele economice nu vor mai funcţiona ca supape de siguranţă, şi un război ar pica la fix. Din păcate aşa reiese din cartea de istorie.
Trimiteți un comentariu