Moartea tocşoului
Fabrica de mestecat vorbe care este tocşoul în România ia forme tot mai bizare şi mai lipsite de substanţă. Au devenit un ghiveci de teme şi de abordări, sunt populate cu tot felul de personaje bizare, de genul Stan laptop, Ciuvică sau Boda, rotesc aceeaşi politicieni expiraţi, aceeaşi analişti de tot râsul, care nu mai spun nimic nou de ani buni de zile şi se ocupă cu despicatul nimicului în patru. Tocşoul este o formă perversă de tabloidizare a televiziunilor.
De multă vreme televizunile româneşti suferă un proces de deprofesionalizare. Acum el este accelerat de criză. Un tocşou costă puţin şi nu trebuie să ai un jurnalist vedetă pentru a-l realiza. E suficient să ai un chip agreabil şi suficient de prost încât să pună întrebări stupide şi să ducă discuţia cât mai departe de abordările serioase. Care se ştie că nu fac rating la publicul înţărcat de la gândire cu manele.
Aşa că mai toată grila televiziunilor de ştiri, dar şi a celor generaliste, arată ca un continuu şi inconsistent, ca substanţă jurnalistică, tocşou. De cea mai proastă factură. Şi cum prea mult impozit ucide impozitul, aşa şi prea mult tocşou ucide tocşoul. Ca specie jurnalistică este mort de mult. Funcţionează dintr-un soi de inerţie. Curând îşi va pierde şi puţinii privitori. Dacă este o evoluţie regretabilă? Nu ştiu. Mulţi se vor simţi uşuraţi, văzând că dispare. Pierdem ceva? Sigur, nu! Ce punem în locul lor? Cel mai probabil tot tocşou. Mai puţin, mai consistent, ca idei şi profesionalism al realizării, mai dinamic şi mai atractiv. Dar asta după ce piaţa media în domeniul televiziunilor se va fi concentrat şi curăţit de paraziţi, care trăiesc doar pentru a servi diverse interese, politice şi economice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu