luni, 4 mai 2009

Cum se face politică
Marean Vanghelie nu e pe lista simpatiilor mele. Dimpotrivă. Trebuie să-i recunosc, pe lângă multele defecte, şi o calitate: aceea de a-şi urmări cu tenacitate obiectivele. Şi acum obiectivul lui este să ocupe o funcţie importantă în partid, se pare pe aceea de vicepreşedinte. Pentru asta pune la bătaie toate mijloacele de care dispune. Şi dispune.
Cun, necum, a organizat ziua de 1 Mai în Bucureşti, care, cu toate "analizele" televizate, a fost un real scces, adunând câteva mii bune de oameni în parcul Izvor. Eu nu m-aş grăbi să pun mobilizarea pe seama micilor şi a berii. Oamenii chiar au nevoie de astfel de ocazii pentru a se întâlni, şi Vanghelie a mizat pe această nevoie.
După care a dus la Braşov peste o mie de activişti ai PSD din Bucureşti, din Ilfov şi din Giurgiu, pentru o pregătire în vederea campaniei electorale. Mai mult, a conceput o campanie specială pentru cele trei organizaţii de care răspunde direct, campanie cu un slogan mai bun decât cel clocit la centru.
Vanghelie a înţeles un lucru: succesul în politică vine în primul rând din buna organizare. Şi el a dovedit că este un bun organizator. A scos din amorţire organizaţia de Bucureşti, îşi motivează oamenii, angajează profesionişti. Face rost de bani, lucru important. Rezultatele încep să se vadă. PSD creşte, încet, dar creşte, în Bucureşti.
În fond, nu e vina lui că reuşeşte acolo unde alţii, mai spălaţi şi mai culţi ca el, au eşuat. E vina celor care au eşuat. Lumea politicii nu este tot una cu lumea universitară. E o lume crudă, în care rezultatele contează. Ca şi în afaceri, de altminteri.
Cred că greşim atunci când judecăm aşa cum judecăm, plecând de la prejudecăţi, personaje precum Vanghelie. Mai degrabă trebuie să ne întrebăm nu de ce reuşesc ele, ci de ce eşuează ceilalţi. Poate vom înţelege de ce avem această contraselecţie a liderilor politici. Oamenii au nevoie să fie reprezentaţi politic. Iar dacă nu găsesc oameni cu care să se identifice, după o perioadă de espectativă, nevoia de reprezentare îi va împinge spre personaje precum Vanghelie. Care ştiu să aştepte şi să canalizeze aceste nemulţumiri, ca apoi să profite de pe urma lor. Aşa s-a întâmplat şi cu Traian Băsescu. Şi el a fost un soi de Vanghelie în PD, un pui de cuc. Şi a reuşit, pentru că şi-a urmat neabătut ţelul. Că odată atins acest ţel, n-a mai făcut nimic, e o altă poveste.
Rămâne de văzut ce rezultate va obţine Vanghelie în alegerile europene. Dar este clar că are şi determinarea, şi mijloacele de a se afirma în partid. Motiv să cred că va fi o stea în ascensiune în PSD. Evident, nu-i Obama de Dâmboviţa, deşi cred că se vede în acest rol.
Sigur că nu-mi place ideea că Vanghelie este noua stea a social-democraţiei româneşti. Dar asta e, Vanghelie au, cu Vanghelie defilează. Oricum, eu, ca de obicei, tot vot canci. Cu o excepţie: alegerile europene. Altă miză, alte motivaţii. Şi am declarat că o sprijin pe Corina Creţu în aceste alegeri. Deci voi vota. Dar după asta, până la viitoarele alegeri europene, voi uita drumul secţiei de votare.

Niciun comentariu:

Stânga de modă veche.

Sunt un om cu ferme convingeri de stânga. Lucru de ocară în lumea asta de rahat, care a luat-o razna! Stânga înseamnă în primul preocupar...