sâmbătă, 30 mai 2009

Securiştii între ei

Nu mă pot supăra că Băsescu i-a zis vreo câteva de grad şi de funcţie lui Hurezeanu, cum nu pot să mă abţin să nu râd când aflu că Hurezeanui îl dă în judecată pe Băsescu! S-au încăierat doi indivizi ale căror legături cu serviciile de informaţii, române şi străine, totalitare şi democrate(Sunt idiot? Aşa ceva nu există! În fine...) sunt de notorietate.
De ce s-a băşicat Hurezeanu? Pentru o aluzie a lui Băsescu despre relaţiile lui cu Securitatea. De fapt, cred că a fost mai mult decât o aluzie, a fost o pisică mare şi neagră, menită să-i închidă gura lui Hurezeanu. Iar avertismentul a fost receptat cum se cuvine!
De fapt, cred sincer că Hurezeanu a lucrat dublu, dacă nu cumva triplu. Este indiscutabil faptul că a fost recrutat de Securitate, care avea o obsesie să penetreze "Europa Liberă". Dar nu pentru a împiedica criticile la adresa Măreţului Conducător. Ci pentru că era o vacă bună de muls pentru informaţii.
Se prea poate să se fi jucat un joc şi mai pervers. Cei care l-au recrutat şi pregătit pe Hurezeanu să fi fost convinşi că va sări pârleazul în tabăra adversă. Şi să fi profitat de asta pentru a strecura anumite informaţii adversarului, cum am spus, în jocuri informative cu miză mult mai mare decât penetrarea "Europei Libere".
Cert este că în RFG Hurezeanu a avut doi stăpâni: CIA şi apoi un serviciu german de informaţii. La fel de cert este că a rămas agent de influenţă al germanilor la întoarcerea în România. Vă mai aduceţi aminte ce povestea Hurezeanu despre perioada când era consilierul lui Năstase? Că nu vorbea nimeni cu el în Palatul Victoria? De ce? De ce nu-l suporta Miki Şpagă? Şi episodul ciudat al neacceptării colaborării cu Emil Constantinescu, care-i oferise şi el un post de consilier la Cotroceni. Ia puneţi-vă neuronul la muncă!
Nu ştiu dacă serviciile noastre de informaţii l-au deranjat sau nu pe jurnalist în ultimii ani. Dar este evident că Băsescu ştie mai mult decât spune despre Hurezeanu. Şi nu poate şti decât de la servicii. Motiv să cred că nu trece mult până când file rătăcite din dosarul profesional(parcă aşa-i zice acum, nu?) al lui Hurezeanu vor poposi într-o redacţie. Nu neapărat portocalie în cerul gurii.
Îmi pare rău, dar cei care s-au repezit să-l apere pe Hurezeanu s-ar putea face curând de tot rahatul, în hăhăitul satisfăcut al lui Băsescu. Ar fi o lovitură dură dată presei româneşti.
Un cuvânt şi despre "Europa Liberă" şi despre lupta ei pentru democraţie. A fost o nenorocită oficină de propagandă, de aceeaşi teapă cu oficinele comuniste ale RSR. Dacă suntem unde suntem, cu politica şi morala, suntem şi pentru că, timp de 50 de ani, singura sursă alternativă de informaţii a fost un instrument de spălat creierele şi de manipulare. Pentru răul făcut României ăia de la Europa Liberă meritau uitaţi, nu decoraţi şi pupaţi în cur. Asta dacă eram un popor cu demnitate. Cum nu suntem, am luat de bune minciunile "Europei Libere" şi ne-a făcut din trecut viitor. Aşa că dacă Hurezeanu şi-o ia acum peste bot, nu pot decât să mă bucur. Deşi e prea puţin şi mult prea târziu!
PS: Ştiu c-o să mi se reproşeze că nu am amintit de "martirii" Europei Libere", ăia "iradiaţi" de Securitate. Până nu mi se dă şi o explicaţie logică a "mecanismului" de iradiere, rămâne cum am stabilit: cancerul nu avea interdicţie la "Europa Liberă". Şi această manipulare este o mizerie morală. Altminteri, Dumnezeu să-i odihnească!

3 comentarii:

N. Raducanu spunea...

Pasajul din articol cu Europa Libera ca „nenorocita oficina de propaganda“ era bine daca ar fi lipsit. Inseamna ca am uitat cantitatea de informatii (egala cu zero) pe care le capatam prin Scanteia, prin radio si televiziune despre cele ce se petrec in lume si in tara. Si ca selectarea (relativ usoara) de catre ascultator, a elementelor de manipulare ideologica de cele faptice, a facut ca – cel putin in anii 80 – emisiunile acestui post sa constituie o necesitate pentru oricine era preocupat de soarta tarii. Dar ar mai inseamna si ca orice contestare de atunci a regimului ceausist si a Securitatii lui ar fi reprezentat “un rau facut Romaniei”, ca si cum tara asta ar fi atins, prin cuplul Ceausescu, nivelul suprem de desvoltare economica si culturala si gradul de libertate visat. Spiritul critic nu trebuie exercitat unilateral, chiar la exasperare...

Evnoe spunea...

Total de acord cu N. Raducanu.

Constantin Gheorghe spunea...

Nu trebuia să-mi spună nişte jigodii de la Munchen sau de la Paris ce trăiesc eu în România lui Ceauşescu! Iar un popor care nu avea cum dezvolta un spirit critic nu se putea apăra de manipulare. Pentru cei mai mulţi ce spunea EL era adevărul absolut. S-a revoltat cineva când s-a distrus agricultura de tip industrial, după 1989? De ce? Pentru că 50 de ani derbedeii ăia, care ştiau ce mizerie a fost în lumea satului românesc interbelic, au făcut apologia tăranului care hrănea juma de Europă. România a avut cele mai mici randamente la hectar, pentru că avea cea mai fărâmiţată agricultură. Nu era "grânarul Europei", era jalea Europei, ca şi acum! La fel şi cu industria.

Înţeleg, învingătorii îşi impun varianta lor despre trecut. Dar nu înseamnă că trebuie să-i cred. Europa Liberă a fost de partea învingătorilor. Asta e, dar nu înseamnă că trebuie să-i iubesc sau să-i respect. Dacă era invers, aveau poate soarta "Lordului Hau-Hau".

Fără ură, dar cu îngrijorare, despre viitor.

  Văd că și Elveția dă târcoale NATO. Cică îi tremură anumite părți ale anatomiei de frica rușilor. Măi, să fie! Când dracu au dat năvală ru...