Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

De ce e un prost Patapievici

Patapievici s-a băşicat pentru că, la articolul lui din EvZ de săptămâna trecută a primit o replică mai contondentă din partea Corinei Creţu. Şi, ca să nu se zică, Doamne fereşte, că-i misogin, o dă exemplu pe Andreea Vass. Care, nu-i aşa, e fată deşteaptă şi dă răspunsurile aşteptate de maestru. Şi e şi liberală pe deasupra. Numai că, în esenţa lor, răspunsurile celor două sunt identice, pentru că privesc aceeaşi realitate şi aceleaşi mecanisme.

Domnul Patapevici e o mică jigodie! Nicăieri Corina nu spune că există un popor european, ci spune că PE este organismul reprezentativ al celor 450 de milioane de cetăţeni ai statelor membre ale UE. Şi da, până la un punct, este un parlament obişnuit. Pentru că, deşi nu are încă drept de iniţiativă legislativă, are drept de codecizie. În rest este un parlament obişnuit, unde se fac declaraţii politice, se dezbat acte normative, exercită o formă de control asupra executivului european, etc.

Şi mai e un lucru, remarcat şi de doamna Vass: grupurile parlamentare nu sunt organizate pe baze naţionale, ci ideologice. Asta transmite un mesaj clar: există un spaţiu politic european comun. Consecinţa directă a acestei realităţi este aceea a existenţei unei cetăţenii europene. Care, mai devreme sau mai târziu, va da naştere unei naţiuni europene. Primul element al acestei construcţii există deja: se numeşte euro.

Doi: a spun undeva Corina că românul nu are dreptul să cunoască evoluţia gândirii instituţionale europene? Întrebarea este dacă-l interesează. Ce va alege cetăţeanul român între o prelegere despre Tratatul de la Lisabona şi o "dezbatere" despre Elodia? Câţi se uită la plicticoşeniile alea pline de ifose ale lui Patapievici, de la TVR Cultural, parcă? Vedem şi noi un rating? Şi ce ar vrea: să facem ore obligatorii de învăţământ politic european? Vrea să fie lector? La Cocârlaţii din Deal, s-o convingă pe ţaţa Leana de avantajele metodei comunitare.

Vreau să spun că există şi dreptul de a nu-ţi păsa, într-o democraţie. Nu e bine, dar asta e. Iar discuţiile despre instituţii europene chiar nu fac rating. Oamenii vor să simtă construcţia europeană în viaţa de zi cu zi. Nu contează procesul de fabricaţie(pentru asta sunt parlamentarii) ci produsul finit. Vi se pare o atitudine absurdă din partea lor? Mie nu, e una pragmatică.

Cum, de fapt, nu are argumente în defavoarea poziţiei exprimate de Corina, Patapievici face o mârlănie, şi îi închide gura, crede el, cu un citat din Susan Strange. Tot respectul pentru mintea doamnei cu pricina. Dar e doar o opinie, dintr-o infinitate de opinii posibile pe marginea subiectului. O citez: „În general, Parlamentul European a fost privit numai ca un club de discuţii pentru echipe de politicieni de mâna a şaptea care, cei mai mulţi dintre ei, mai bine ar fi fost aleşi în parlamentele naţionale. În cele mai multe ţări comunitare, majoritatea alegătorilor nici măcar nu se deranjează să voteze pentru reprezentantul lor în Parlamentul European; dacă fac asta, e din motivele lor locale - fie să sprijine, fie să submineze partidul aflat la putere în capitala ţării lor” (Susan Strange, Retragerea statului. Difuziunea puterii în economia mondială, Ed. Trei, Bucureşti, 2002, p. 215). Să îi spunem dnei Creţu cine a fost Susan Strange? Am jigni-o(s.m.)

Ei bine, despre mârlănia asta subliniată este vorba. Urăsc profund indivizii care îi citează pe alţii, ca să te aducă la tăcere. Cel citat, oricât de autoritate în materie ar fi, e infailibil? Nu poate greşi? Nu poate exagera? Nu poate fi partizan? Nu are frustrări? Nu e nedrept? Şi atunci? Ce relevanţă are citatul?

De fapt, domnul Patapievici a dat măsura micimii sale. E doar un oportunist, plin de el, care a ajuns să se creadă un soi de Dumnezeu. Nu mai suportă să fie contrazis. Şi dacă ar fi să accepte, trebuie să fii de la Pleşu şi Liiceanu în sus. Nu suntem noi, muritorii de rând, de nasul lui. O veste proastă: suntem într-o democraţie. E liber la opinie. Că-i place sau nu lui Patapievici...