Conştiinţa Unui Liberal de Stânga

Fapt divers

În două zile, pe şoselele din România au murit în accidente douăzeci de tineri cu vârste cuprinse între 18 şi 23 de ani. Şi numărătoarea nu s-a terminat! Urmează carnagiul de la întoarcerea acasă din excursiile de la munte şi de la mare.

Primul nostru reflex este să dăm vina pe şosele, mai precis pe lipsa lor. Dar aş putea pune pariu că majoritatea accidentelor NU s-au petrecut pe şosele aglomerate. Ceea ce trebuie să ne pună în faţa unor realităţi mult mai sumbre decât le credem.

O primă cauză o reprezintă, în opinia mea, cultura anarhiei şi a individualismului, a iresponsabilităţii personale şi colective. Morţii sunt oameni care nu au trăit şi mai ales nu s-au format în comunism. Numai că anticomunismul cretin pe care îl practică de două decenii tot felul de tembeli, care sunt, culmea, formatori de opinie, le-a întărit acestor tineri convingerea că orice regulă care emană de la stat şi de la autoritate este una comunistă, care trebuie respinsă din start. Ei sunt victimele unei mari minciuni, minciună întreţinută de baronii anticomunismului, care şi-au făcut statut şi avere din asta.

Nicio societate nu poate funcţiona fără reguli. Indiferent de ideologie, indiferent de regim politic, democraţie sau totalitarism, pe şosele se circulă după reguli, aceleaşi, în covârşitoarea lor majoritate, şi se respectă interdicţii. La noi nu. Noi dispreţuim orice regulă, chiar şi atunci când ne punem viaţa în pericol. Nu mai vorbesc despre faptul că nu ne pasă de viaţa altora!

În al doilea rând este vorba de cultura confruntării. Românii nu ştiu să rezolve conflictele prin negociere şi dialog, ci doar cu forţa. Această cultură a confruntării şi a violenţei este întreţinută cu grijă de aceleaşi elite iresponsabile, care contestă dreptul statului de a-şi exercita autoritatea, sub diverse pretexte. Morţii de pe şosele, mai ales cei tinei, sunt şi victimele luptei dintere statul formal şi statul paralel, cel al "societăţii civile", care vrea să aibă drept de veto asupra măsurilor luate de stat. În numele "opiniei publice", multe măsuri de înăsprire a legislaţiei rutiere au fost abandonate, după linşajul mediatic exercitat de "societatea civilă". Îşi asumă ea o parte din morţii ăştia?

Să nu uităm nici că suntem ţara al cărui preşedinte se urcă mache la volan sau pleacă la plimbare fără escortă, singur la volan, şi se propteşte în maşina din faţă. Şi se amuză teribil de întâmplare!

A treia cauză o reprezintă modul defectuos în care se face pregătirea şoferilor. Am tot scris despre asta. Dar în loc să fim mai exigenţi, vedem cum poliţişti iresponsabili fac trafic cu carnete de conducere. Să ne fie de bine!

Dincolo de orice crize şi de orice confruntări politice, de falimente şi de eşecuri economice, avem această gravă problemă socială. Cât vom mai asista pasivi la măcelurile de pe şosele? Ce facem să le reducem? Nepăsarea cu care tratăm această tragedie este înspăimântătoare. În loc să ne alintăm, protestând că ni se interzice să călcăm pe iarbă, ar fi mult mai util să protestăm, cerând statului să-şi exercite autoritatea şi să ia măsuri de descurajare a celor care, din inconştienţă, teribilism, sau simplă prostie, încalcă regulile de circulaţie şi fac din şoselele României un câmp de luptă, fără onoare...

Morţii de pe şosele nu sunt un simplu fapt divers. Sunt o acuză la adresa nepăsării noastre.